PUDIBONDERIE

DRAGOSTE LA MAUSOLEU...

Candva, pe vremea in care eram la studii in Bucuresti, am cunoscut o fata care ma privea zilnic pe sub genele-i lungi din spatele carora ghiceam licarul ironic al unui camp intreg de verde crud primavaratic si de paduri intregi in plina crestere a mugurilor ce parca abia asteptau sa plesneasca sub hrana razelor de mai...
Lucra la cantina unde mancam zilnic, mai putin in zilele de duminica. De cate ori aseza farfuriile pe masa ma straduiam sa-i vad culoarea ochilor si sa-i admir podoaba capilara bogata-n bucle blonde, mai aramii decat graul copt al verii si mai stralucitoare decat cerceii ce-i atarnau de urechi, micuti si cocheti in lucratura lor deosebit de fina. Nu reuseam. Nu ma privea niciodata direct desi, adeseori, simteam cum ochii ei ma sfredelesc pe ascuns intr-o cercetare intensa, plina de curiozitate si dorinta.
Parul il purta protejat de o basmaluta legata la ceafa cu nod pionieresc. Doar cateva bucle cadeau parca la intamplare pe frunte si pe gat dandu-i un aer de ingeras pus pe sotii din cauza zambetului provocator ce-i aparea de cate ori se apropia de masa la care ma asezam...
Nu prea inalta, mai degraba minion, rapida in miscari si cu mers in pasi marunti si repezi, cu obrajori curati si buze rosii si bogate in surasuri de care nu eram sigur niciodata daca sunt ironice ori binevoitoare. Pana intr-o zi in care mi-am luat inima in dinti si i-am strecurat in buzunarul halatului alb, impecabil de curat si scrobit, un biletel...
Ne-am intalnit exact la ora si in locul indicat. Nu credeam ca vine si fumam linistit pana am simtit ca cineva ma apuca de brat, usor, ca-ntr-o atingere intamplatoare si parca temator...
Cand m-am intors, am ramas uimit de culoarea vie a ochilor sai in care parca se adunasera toate campiile verzi ale lumii si licuricii noptilor de vara ! Parul, asa cum mi-l imaginam : auriu si stralucitor, in bucle aranjate artistic, impodobind, in joaca parca, un cap de papusa. Era frumoasa, surazatoare si vesela.
Ne-am plimbat prin parcul "Libertatii", azi "Carol", si am admirat mausoleul. Am rontait covrigi, am vorbit si ne-am facut declaratii. Nu banuiam ca nu-i eram deloc indiferent si chiar m-a "certat" pentru lipsa de initiativa. Se insera si ma intreba despre militarii din paza mausoleului. Fusesem si eu militar si i-am explicat cate ceva, inclusiv despre intinderea si delimitarea postului, despre traseul de deplasare al caporalului de schimb, fara sa banuiesc de unde venea o asa curiozitate...
Am facut si o mica plimbare in chiar vecinatatea posturilor de paza si a perimetrului propriu-zis, timp in care am vazut atatea poteci si potecute si atatea locuri bine amplasate ce pareau a fi vizitate adeseori...
Imbratisati si lacomi in sarutari, abia mai aveam timp sa vorbim. Nu avea verigheta si cea mai mare surpriza a fost sa-mi spuna ca este casatorita, are un copil si nu mai poate intarzia decat doua ore cel mult. Practic, m-a avertizat si m-a provocat sa ma hotarasc ! Nu avea unde sa ma duca si eu nici nu gandisem ca ar fi posibil ca de la prima intalnire...
...Asa am ajuns in apropierea unui post de patrulare intr-unul din acele locuri despre care gandisem ca sunt vizitate uneori. Ideal mascat, cu singura conditie sa nu tulburi linistea, sa nu te descoperi prin nimic, nici licar de tigara...Vegetatie bogata, trunchiuri joase invaluite-n lastaris frumos mirositor si afara cald sub cupola ramurilor luminate de luna senina, martora la imbratisarile si zvarcolirile noastre inabusite de asternutul gros de iarba.
Doritoare, plina de elan si patima, fierbinte si atat de dulce in sarutari incat m-a ametit si mi-a creat impresia ca sunt pe alta lume, departe de pamant. Practic, ea a avut de la bun inceput initiativa si a condus in toate pana la sfarsit. Dar, cat de tandra-n totul, cat de micuta la pieptul meu, cat de fragila imi parea si cat de puternica-n miscari ce ritmic leganau doi sani atat de fini la mangaiat si sarutat...!
Am rezistat pornirilor trupesti cu greu si am reusit sa ne armonizam perfect intr-un final ucigator de placut si de epuizant in acelasi timp.
...Multumita de spectacol, luna trecuse de partea cealalalta a mausoleului ce arunca peste noi primele umbre, intristat parca de singuratatea in care-l lasam plecand imbratisati si fericiti...

FEMEIA E DATA DRACULUI !

Incep sa cred cate ceva din cele ce se spune despre femei, chiar daca uneori se spune cu un dram de rautate ori de invidie sau poate din neputinta intelegerii complexului univers al fiecarei femei in parte...

Bunaoara, faptul ca se privesc in tot ceea ce le poate oglindi, il cred deja. Ele se privesc in oglinda (eh, oglinda, oglinjoara... !), se privesc in vitrinele magazinelor si in toate cladirile cu pereti de sticla sau in ferestrele portierelor masinilor de lux (doar, doar de vor fi remarcate de milionarii ce se lafaie la volan !), se admira in geamul ferestrelor de acasa sau de la vecini, in luciul lacului din parc ori al baltilor de vara si chiar al raului la care merg cu rufele la spalat, se oglindesc in ochiul adanc al fantanilor cu cumpana din satele ce si-au pastrat traditia strabuna si se oglindesc cu gesturi de felina rasfatata in ochii amantilor ori prietenilor de ocazie...

Este un fapt real si m-am convins de mii de ori...

Si de cate ori am ocazia sa-mi intaresc aceasta convingere, ma-ntreb si eu : de ce evita majoritatea femeilor sa se oglindeasca in ochii barbatilor lor ?!

De ce le evita adeseori privirile intrebatoare ?!

De ce le evita privirile cand ajung acasa cu intarziere nejustificata, chiar daca vin de la o intalnire de afaceri ori din vizitele facute prietenelor, cu buzele sterse neglijent de ruj ori fusta sifonata si cearcane la ochi ?!

De ce femeia draga evita privirea intrebatoare a iubitului surprins ca sarcina, atat de mult dorita, nu mai exista ?!

De ce si cand e avansata, fara ca nimeni sa poata presupune vreun merit ori alt motiv profesional, ea nu se oglindeste-n ochii sotului naucit de veste ?!

Si nici cand spune "ADIO!" relatiei ori sotului iubit pan' la divort, ea nu se oglindeste-n ochii ce pana nu de mult o inundau cu oglindiri de dragoste impartasita ?!

...Ma tem ca la toate semnele de intrebare nu se poate veni decat cu un raspuns : "pentru ca isi baga DRACUL coada !". Raspuns ce poate fi interpretat ori completat de altii prin afirmatii si "dovezi" potrivit carora "femeia e data dracului" !

P.S.
A nu se crede ca sunt convins de aceasta eventuala completare !