DORUL

Câte doruri zac în noi
şi-n suflet se usucă...
Ne-ar trebui prea multe ploi
să ude dorul lor de ducă...
Şi de-am avea mai multe vieţi,
mai multe doruri strângem...
Cât de iubire suntem beţi,
de doruri nu ne plangem...

VIOLATOR IN LIBERTATE

Partea a patra

Capitolul V

Tudor a depus plângerea pe care o încropise juristul firmei al cărei angajat era, după ce a stat de vorbă îndelung şi cu şeful Secţiei de Poliţie. Comisarul l-a lămurit cu privire la necesitatea unei plângeri prealabile, explicându-i că este vorba despre forma simplă a infracţiunii de viol, întrucât fata are vârsta mai mare de 15 ani. I-a mai spus că lucrase şi la alte cazuri cu acelasi procuror şi că era mulţumit de pregătirea profesională a acestuia, de felul în care conducea cercetările şi de faptul că, nu de puţine ori, a însuşit punctul de vedere al poliţiştilor şi l-a împărtăşit în rechizitoriile expuse în faţa instanţelor de judecată pentru a-şi fundamenta acuzarea. Cu alte cuvinte, să aibă încredere că se vor lua cele mai aspre măsuri şi împotriva celui ce cuzase atâta rău fetei şi familiei sale. Tudor părea că nu aude nimic din toate acestea; repeta cu o privire goală că trebuie găsit şi arestat acel nenorocit, judecat şi aspru pedepsit, „ca să nu păţească şi alte fete ce a păţit fata mea şi să-l ştie lumea că este un monstru”.

Din păcate, s-au consumat aproape două săptămâni şi nu se ştia nimic în legatură cu plângerea. Tudor şi-a luat inima în dinţi şi l-a rugat pe şeful său să se intereseze. Acesta l-a chemat pe juristul firmei, cunoscut pentru relaţiile sale sus puse la Tribunal, rugându-l să-l sprijine în continuare pe bietul om. Nu se ştie cum şi prin cine a intervenit. Cert este că preşedintele instanţei la care a ajuns propunerea de arestare preventivă a presupusului vinovat, a constatat că la registratură se dăduse acesteia număr de înregistrare şi cam atat...

A luat măsuri de îndată şi, aleatoriu, a fost numit un judecător care să judece cererea în Camera de Consiliu. S-a întâmplat ca judecătorul să fie o femeie şi, în aceasta situatie, părinţii Iulianei s-au bucurat când au aflat despre o aşa întâmplare, neoficial, în speranţa că ea va înţelege mai bine necazul fetei şi va fi necruţătoare cu violatorul. Aşteptau să li se comunice ziua procesului. Aşteptau să-l vadă pe acel individ judecat şi condamnat la mulţi ani de închisoare. Deja discutaseră acasă să nu se ridice cu pretenţii la daune morale, precum mai multe persoane au încercat sa le explice că au acest drept şi, în consecinţă, prin hotărâre judecătorească, pot obţine multi bani. Aşteptau doar ca instanţa de judecată să-l pedepsească exemplar pe infractorul ce le-a necinstit copila şi a ameninţat-o cu moartea.

Nu-i interesa altceva, chiar dacă gândeau că sănătatea fetei încă nu este în afară de orice pericol. Ştiau bine ce coşmaruri are ea în unele nopti şi cu ce teamă se întoarce de la şcoală ori pleacă pană la alimentara sau piaţa din apropiere. Erau conştienţi că vor cheltui ceva bani mergând pe la diverşi medici specialişti, până la reabilitarea psihică totală a copilei, dar nu acceptau ideea ca banii să fie obţinuţi prin aceasta modalitate nedemnă.

Ce nu ştiau ei şi nu aveau cum să afle vreodată, era procedura în care s-a decis cu privire la arestarea preventivă a învinuitului, precum şi faptul că acesta era recidivist...

Doamna judecător a dispus să fie anunţată ziua şi ora hotărâtă pentru soluţionarea propunerii de arestare preventivă. Femeie cu suficientă experienţă practică în domeniu, fostă avocată, după cum spun unele persoane ce susţin că o cunosc, s-a prezentat la ora fixată în Camera de Consiliu şi a ridicat nemulţumită din sprancene observând că acolo se află doar o tânără grefieră pe care a luat-o puţin la rost, vorbindu-i şi privind-o de sus ca pe ultimul pălmaş al instituţiei:

- De ce nu ai comunicat ora la care am dispus începerea şedinţei? Unde este avocatul şi învinuitul?

- Doamnă judecător, îmi pare rău, ştiţi foarte bine că am trimis la timp toate...

- Şi?! De ce nu sunt aici? Nu eşti în stare de nimic, fetiţo!

Cu privirile în podeaua prost întreţinută şi roşie în obraji, biata fată, pierdută toată în roba largă folosită zilnic de toţi grefierii când intrau în şedinţe, căuta un răspuns pe care, oricum, nu avea curaj să-l formuleze. A salvat-o, de la alte posibile observaţii nefondate, intrarea impetuoasă a unui bărbat volubil ce purta o mică listă de bucate pe reverele sacoului şifonat şi care şi-a rostogolit trupul prin uşa larg deschisă, după care a invitat, cu gesturi teatrale, să intre o doamnă tinerică şi cât se poate de indiferentă în întreaga sa manifestare.

- Poftiţi, poftiţi, stimată colega!! Doamnă judecător, cu plecăciune, îmi cer scuze pentru cele două minute de întârziere. Promit să fiu cât se poate de operativ, stimată doamnă judecător...

- Bună ziua, domnule procuror! Nu este o problemă, vai de mine...Unde este presupusul vinovat şi cine este domnişoara?

- Domnişoara, bine zis, este avocata numită din oficiu, având în vedere că presupusul învinuit, precum îl numiţi dumneavoastră, este dispărut ori de negăsit pentru moment...şi, drept urmare, nu am putut să-l prezint la această dată şi cred că nici nu va fi necesar!

- Bine, vom vedea ce şi cum, domnule procuror. Începem imediat dezbaterea cazului, după ce domnişoara grefier...

- Deja am documentele domnişoarei avocat şi primele date le-am înscris...

- Nu te grăbi şi aşteaptă să menţionezi ceea ce dezbatem noi şi hotăram aici. Cu privirea rece şi vizibil nemulţumită de un anume ceva, judecătoarea s-a adresat avocatei, încercând să fie mai amabilă:

- Domnişoară, dacă aveţi susţineri de vreun fel, aşteptaţi să le expuneţi la momentul oportun...

Acel "moment oportun" se pare că nu s-a ivit. Procurorul a luat cuvântul şi a cerut a se menţiona că plângerea a fost retrasă şi, pe cale de consecinţă, nu se mai poate discuta despre arestarea preventivă pe care o solicitase.

- În acest caz, domnule procuror, prezentaţi cererea de retragere...- Promit să o aduc în primă urgenţă. Credeţi-mă că, în graba de a mă deplasa aici, am uitat-o la birou...

- Bine, a intervenit grefiera oarecum nedumerită şi fără prea mult curaj, dar eu ce ataşez la dosar şi cum fundamentez încheierea...

- Dumneata să-ti vezi de treaba dumitale, a oprit-o procurorul fără să o privească. Doamnă judecător, am convingerea că nu mi se pune cuvantul la îndoială...

- Nicidecum, domnule procuror. Voi avea grija să se menţioneze că plângerea a fost retrasă. Domnişoara avocată, dacă aveţi menţiuni de vreun fel, vă rog!

- Eu nu am nimic de adăugat. Nu ştiam prea bine despre ce este vorba în acest caz. Îmi veţi semna, vă rog, că am fost prezentă, sa-mi pot lua şi eu banii...

- Iată un exemplu de operativitate şi vă felicit domnişoară, s-a întors procurorul către ea cu un zambet larg ce putea însemna multe!

- Bine, declar şedinţa închisă, la revedere, a rostit plină de importanţă judecătoarea şi a ieşit grăbită, urmărită de privirile contradictorii ale celorlalte persoane din Camera de Consiliu...

* * *

Iuliana a fost fericită pentru că toti colegii i-au respectat durerea şi nimeni nu a amintit de întâmplările tragice prin care trecuse. S-a ocupat foarte serios de pregătirea examenului de bacalaureat. Această preocupare majoră i-a oferit poate cel mai bun medicament: uitarea!

A fost fericită că a reuşit să treacă cu peste 8,00 de bacalaureat şi s-a putut ocupa liniştită de pregătirea pentru admitere în facultate. Acum aşteaptă emoţionată să se afişeze rezultatele şi se gândeşte deja la modalităţile prin care doreşte să-şi clădească fericirea. Este convinsă că va găsi băiatul care să o înţeleagă, să o iubească şi să o respecte pentru ceea ce este ea, pentru calităţile şi capacităţile sale reale, pentru dragostea pe care ea i-o va purta lui necondiţionat.

Tudor şi Silvia se roagă pentru sănătate şi mulţumesc Domnului că fata lor este întreagă, preocupată de învăţătură şi are încredere în viitor. Aşteaptă sa li se aducă la cunoştinţa data procesului.Doi părinţi demni, aşteaptă încă să se facă dreptate.În acest timp, violatorul se află în libertate...

GANDUL

Câtă speranţă,

tristeţe si dor

ne-ncearcă în viaţă!

Şi toate ne dor...

Doar gandul tot vine

si-alearga cu spor

durerea sa aline.

Veşnicul gând călător...

SPERANŢĂ

Şi pentru că am simţit

sărutarea-ţi

pe părul meu cărunt

m-am întors

să te îmbrăţişez

dar nu te-am văzut...

şi am întins mâna

sub crengile de pom

şi-am strâns în pumn

atâţia picuri reci

căt să-mi fac oglindă

şi-n ea să te sărut...