PIETROASELE COPILARIEI

Cred ca eram pe la sfarsitul primului an de liceu. Un iunie calduros facuse ca gradina sa fie invadata de verdeata, de flori si fructe de toate felurile, in diferite stadii de dezvoltare. Primele caise deja intrasera in amintiri si corcodusele dadeau timide-n parg.Aveam, printre alti pomi fructiferi, un cires urias, mai mare in varsta decat mine, cu fructe mari si pulpa tare si bogata. Pe el il chema "Pietrosul" si ciresele erau, evident, pietroase. Ajunsesera la maturitate si unele deja incepusera sa dea in grena inchis, semn de coacere maxima si de cules, inainte de a se strica in pom.Era aproape de nucii din cealalalta parte a viei, cam la 300 de metri departare de casa. Si m-am dus sa mananc si sa culeg pentru dulceata ori gemul pe care mama spunea ca vrea sa le prepare. Mergeam pe cararea de langa gardul lung, de hotar, din care nici nu se mai vedeau sarmele intinse de tata din cauza tulpinilor de pomi fructferi de toate soiurile, cu gandul departe si cu ochii dupa ciorile ce pareau ca planeaza in card tocmai spre ciresul preferat.De dincolo de gard aud un cantec popular fredonat cu voce joasa si dau de o parte frunzisul sa vad cine se invredniceste cu asa frumoasa melodie. Era una dintre vecine, mezina, de vreo 13- 14 ani, cu cateva flori de camp in mana. Era draguta, cu o basmaluta legata strengareste sub barbie, cu bluzica rasfranta aproape pana la brau si cu o fusta lunga, bogata in falduri, care parca o facea si mai subtire decat era si mai inaltuta. Am strigat-o si am chemat-o la gard...
Incantata ca o invit sa ma ajute la cules de pietroase, s-a strecurat abila printre sarmele si crengile indepartate cu greutate de mine. I-am vazut sanii micuti cum navaleau peste bluzica subtire gata sa scape din stransoare si obrajii rosindu-se de efort si pozitia incomoda. Am trecut cu privirea peste trupul mladios ce se indrepta cu vioiciune si i-am tras basmaluta aninata de o crenguta, dupa care am facut intrecere la fuga pana la "Pietrosul" care ne astepta bland, cu crengile de pe poale incarcate de rod aplecate aproape pana la pamant.Ne-am tras sufletul si ne-am urcat in pom cu strigate de invingatori si rasete in valuri din nu stiu care motive. Am mancat cirese mai multe decat au trebuit sa umple doua cosulete, am cantat si spus glume, dupa care am coborat putin obositi sa ne odihnim. Era iarba verde, bogata intre nuci, umbra deasa racoroasa si o priveliste de basm pe toata valea pana unde se intindea gradina la al carei capat trecea firav un paraias flancat de trestii si rogoz.Stateam intinsi pe spate, cu mainile sub cap, incercand sa numaram nucile micute de pe ramurile ce pareau ca se impreuna cu cerul de un albastru adanc si atat de senin, incat parea a fi o bolta imensa de azur ce acopera intreaga lume. Am intors capul spre ea pentru a-i spune ceva...Ce tablou ! Buzele carnoase si rosii precum ciresele, intredeschise ca intr-o admiratie sublima. Sanii micuti intepau cu forta bluza rasfranta larg, lasand a se vedea rotunjimile aproape sferice cu pielea bronzata ca intregu-i trup atat de subtire si de fragil. Narile dilatate inspirau cu nesat aerul curat si parfumat de intreaga vegetatie in floare. Ochii inchisi, cu pleoapele atat de stranse incat genele capatasera un tremur usor si ritmic.Nu sarutasem niciodata aceasta fata si inca nu ma culcasem pana atunci cu vreo femeie...
Privind-o, am simtit un impuls caruia nu-i puteam opune rezistenta si care mi-a asezat mana, incet, pe soldurile ei subtiri, in formare, stranse de un cordon ce-i sutinea fusta lunga, acum mototolita sub acel trup nefiresc de placut si care-i lasase pulpele aproape goale...Tacuta, a intors incet capul spre mine, fara sa deschida ochii. M-am apropiat de chipul ei si am sarutat-o. Nu a opus rezistenta si mi s-a parut ca-mi raspunde la sarut. Am continuat sa o sarut pe gat, trecandu-mi celalalt brat pe sub umerii ei, pana am ajuns la acei sani care ma pusesera pe jar, mai pietrosi decat pietroasele mele coapte. Am simtit asezarea usoara a mainii ei peste umerii mei si apoi o caldura imensa ce-mi invada trupul.Am dat la iveala, timid dar curios si doritor, sfarcurile ce parca se intarisera si capatasera culoarea trandafirie a pietroaselor in parg. Le-am sarutat incet, parca cu evlavie, pe rand si mana-mi tremura usor si faceam eforturi sa o pot stapani. Am urmarit linia fina a soldurilor catre in jos si i-am mangaiat pulpele tari, dezvelind cu grija si ce mai ramasese acoperit de falduri. Le-a strans cu un geamat usor, abia auzit si nu mi-a lasat mana sa le desfaca...Continuand sa o sarut si incurajat fiind de raspunsurile ei la mangaieri, i-am desfacut cordonul si am desfasurat fusta bogata, lasand-o goala, moment in care m-a cuprins cu forta in brate si a soptit langa ureche "Nu, Nu, mi-e frica, dar as vrea...!"
Am trecut mana dreapta din nou intre pulpele-i stranse si cu stanga o apropiam in imbratisare sa o pot saruta. Erau saruturi scurte si repezi pe unde-mi permitea si ea imi luase capul in maini incercand, in joaca, cand sa ma indeparteze, cand sa ma apropie. A desfacut usor piciorele si mana mi-a patruns adanc si a simtit caldura trupului sau mai mult ca-n orice loc...Mi-am desfacut pantalonii si incercam sa-i trag de pe mine cand am auzit vocea fratelui meu care ma striga !Ma chema la masa...Fata s-a speriat, s-a tras cu indemanare de sub mine, si-a strans rapid fusta in jurul trupului, acolo in iarba, i-a legat cordonul si m-a sarutat inainte de a fugi sa se ascunda in via din apropiere. A fost, cred, cea mai amara mancare si nesuferita masa de pranz de care imi amintesc ca as fi avut parte in copilarie...

LEGEA MAJORARII PENSIILOR A AJUNS LA COTROCENI

LEGEA MAJORARII PENSIILOR A AJUNS LA COTROCENI
In cursul zilei de azi a ajuns la Palatul Cotroceni, pentru promulgare, Legea majorarii pensiilor, cea care a reusit sa dezlantuie interminabile dispute intre varfurile politicii romanesti. Nu mai este de noutate. Se stie ca a fost respinsa de Senat si aprobata, dupa cateva saptamani de negocieri intre PSD si PNL, in UNANIMITATE de deputatii prezenti in sedinta de lucru a Camerei Deputatilor. Se cunoaste foarte bine ca startul disputelor l-a dat, spre surpriza multor cetateni fideli presedintelui, chiar seful statului...PSD a avut initiativa legislativa si a reusit sa o introduca si sa o sustina fara probleme in Parlament. Deputatii au "discutat-o" si aprobat-o fara comentarii, in mai putin de UN MINUT, prezenti fiind deputati ai Puterii si ai Opozitiei...Seful Guvernului, premierul Tariceanu s-a angajat sa o respecte ca atare si sa ia masuri pentru aplicare, garantand ca exista resurse financiare suficiente in acest sens. Presedintele Basescu, inca inainte de a analiza complet tot ceea ce se refera la continutul acestei legi, la aceste resurse financiare, a declarat public ca Legea este o cacialma, aplicarea ei ar provoca "un colaps sistemului" si isi exprima rezerva fata de sansele ca aceasta lege sa fie aplicata. Drept urmare, pentru ca nu vrea sa fie "partas la inselarea oopiniei publice", cere Guvernului "sa spuna cinstit ce taxe va pune pentru ca aceasta lege sa poata fi aplicata, sau daca renunta la bugetul educatiei, la autostrazi..."Si pentru ca este de departe o "controversa" ce redeschide "razboiul palatelor", Presedintele il ataca pe Premier cu afirmatia potrivit careia aceasta lege nu este liberala ci este "de stanga" !Replica premierului a venit destul de repde si de taioasa la adresa presedintelui : "Majorarea pensiilor nu este o măsură de stânga. Cred că este cea mai mare inepţie pe care am putut să o aud în ultima vreme. Ce aţi vrea să facă un guvern liberal? Patru ani cât stă la guvernare să nu majoreze pensiile ca să nu fie cumva acuzat că ia măsuri de stânga? Este cea mai mare stupizenie care poate fi spusă în legătură cu politicile pe care orice Guvern trebuie să le aibă în vedere...!"
Cert este urmatorul aspect :Legea pensiilor, va intra in vigoare de la 1 septembrie pentru agricultori si de la 1 ianuarie 2008 pentru celelalte categorii, daca este promulgata de presedinte. Altfel, sesiune extraordinara parlamentara pentru revederea si realcatuirea legii cu respectarea "amendamentelor" presedintelui si apoi dezbatere-vot-promulgare. Ceea ce nu va conveni politicienilor si va provoca multe atacuri de cord in randul pensionarilor... Va fi promulgata ?! Personal am convingerea ca DA ! Presedintele Basescu are un ceva contra premierului, a Guvernului, dar nu si impotriva pensionarilor. Domnia sa a declarat imediat dupa castigarea alegerilor ca va face tot posibilul "sa scoata romanii din saracie". Adevarat ca afirmatia continea si numele premierului Tariceanu, adica angajamentul se facea in numele Aliantei DA... Presedintele Basescu mai are ceva de impartit si cu "cei 322" care au votat suspendarea domniei sale din functie si acum au votat legea pensiilor, dar nu si cu cea mai saraca categorie sociala din tara...Este posibil ca presedintele Basescu sa mai aiba ceva de impartit si cu o parte a PSD care-l sustine pe Mircea Geoana, presedintele de partid care a venit cu aceasta initiativa legislativa. A nu se intelege ca nu este prieten si nu agreaza pozitia de o anumita factura politica interna de partid a "grupului de la Cluj" condus de Ioan Rus, fost ministru de Interne si actual opozant din umbra al liderului Mircea Geoana. Amintiti-va numai de afirmatiile dlor. Vasile Dancu, Ioan Rus şi Vasile Puscas, exponentii "Grupului de la Cluj" al PSD, politicieni de "dialog", spre deosebire de conducerea actuala a PSD !Presedintele Basescu nu poate risca, prin nepromulgarea legii, sa piarda votul milioanelor de pensionari. Cu atat mai mult cu cat, declaratiile sale publice din ultimele trei zile nu au fost, sub nicio forma, pe placul acestora ! In plus, adevarul este ca presedintele Basescu este convins ca sunt suficiente resurse financiare care sa faca legea perfect aplicabila. Are destule posibilitati de informare...
Problema majora a presedintelui a fost de "orgoliu ranit". De regret ca nu domnia sa este cel care s-a zbatut pe fata pentru majorarea pensiilor. NU a avut aceasta initiativa si nici nu i-a pasat vreodata de soarta acestor oameni batrani, bolnavi si fara mijloace financiare suficiente care sa le asigure un trai cat de cat decent. Cadea bine in fata "poporului" care a respins demiterea sa din functie...Problema este ca acest Guvern pe care a dorit atat de mult si de deschis sa-l demita, sta pe picioare si castiga teren. Castiga increderea cetatenilor Romaniei. Atat de minoritar ca sprijin politic si atat de sustinut in demersurile sale majore de aproape toate partidele. Iar in aceasta lege, chiar si de PD !Problema este ca aceasta lege da castig de cauza PNL si liderului sau, premierul Tariceanu, dar si PSD, partidul initiator al procedurilor de suspendare a presedintelui, banuit de intelegere secreta cu PNL, precum si acelor 322 de parlamentari care au obtinut suspendarea !Si toate aceste "probleme", adunate la un loc, indeparteaza cate putin de simpatia electoratului atat PD si atasul sau intamplator si neinspirat, PLD, cat si presedintele "jucator" intrat in "elita" intelectualilor in aceasta vara fierbinte ! Presedintele pare ca nu vede ca din aceste aproape sase milioane de pensionari, o buna parte poate ca nici nu mai apuca sa numere in mana pensia majorata ! Nu intelege ca o parte din ei isi pun problema zilelor sau lunilor de supravietuire ?! Se pare ca nu ! Si nu este singura problema a Romaniei pe care presedintele o ignora ori o trateaza cu superficialitate sau o uita, pur si simplu. Gandirea domniei sale este canalizata spre al doilea mandat si faurirea partidului unic, prezidential, care sa-i ofere un premier si un Guvern docil si, daca se poate, un Parlament care sa-l primeasca in aplauze si urale cand se prezinta in plenul Camerelor reunite pentru a-si expune cele mai originale obiective de politica interna si externa...

ASCENSORUL CU PROGRAM !

Imi amintesc de vara anului 1974...Intr-o seara calduroasa, am mers la un restaurant cochet de prin centrul capitalei, "Trocadero", unde imi placea sa fiu servit de fetite ce faceau practica de ospatar acolo. Am asteptat, dupa cina, ca domnisoara sa-si termine programul, plimbandu-ma in apropiere de Universitate si numarand trecatorii intarziati...."Domnisoara" practicanta, spre surpriza mea, nu a dat curs invitatiei ce i-am facut si mi-a propus o alta varianta de distractie, cum a numit-o ea si pe care am aceptat-o cu o curiozitate fireasca si cu destul entuziasm. Am mers pe Calea Dorobanti, dincolo de restaurantul "Perla", aproape de un liceu mare si vechi al carui nume imi scapa, peste drum de o biserica veche si frumoasa ce a ramas mica intre blocurile construite in jurul sau. Am intrat pe scara unuia din aceste blocuri cu opt sau zece etaje. Nu mai fusesem niciodata in zona respectiva. Fata imi povestea ca este partea cea mai curata si eleganta, dat fiind ca pe acolo treceau coloanele oficiale, iar o matusa plecata in concediu locuieste la etajul cinci pe scara respectiva.Am urcat in ASCENSOR si am dat comanda la etajul cinci. Nici nu a plecat bine jucaria de pe loc si domnisoara m-a imbratisat patimas, m-a sarutat si m-a impins apoi puternic cu o mana in piept de am crezut ca trec prin oglinda din peretele liftului ! Foarte sigura in comportamentul neasteptat si in gesturi, in doi timpi si trei miscari a ramas doar in niste chilotei tetra de m-a lasat "cu gura cascata" ! Nu de frumusetea corpului pe care-l mai vazusem gol in alte imprejurari si care era de nota zece, cat de surpriza de a o vedea goala in lift...Pana sa reuseasca a ma lamuri ca nu sunt "probleme", liftul s-a oprit pe nepusa masa undeva la etajul trei ori, mai degraba, intre acesta si urmatorul...
Eu, oarecum speriat si temator...Ea, pantera !Eu, pudic...Ea, si-a scos chiloteii, m-a lovit usor peste obraz cu ei si mi-a soptit gingas : "avem o jumatate de ora, nu te speria !"Eu, indoielnic, lipsit de initiativa...Ea, hotarata si cu ochii in flacari, imi spune repezit : "Nu fi prost, vremea trece ! Ti-am spus cat e programat !"Eu, in genul unui robot, am inteles cu greu si am trecut la "program" din ce in ce mai bine si mai relaxat, economisind timpul in sensul de a-l folosi la maxim de randament. Si a iesit binisor, pana la urma...Exact cand a terminat sa-si traga bluzita peste sanii linistiti dupa tumultul actiunilor de lupta "in picioare" si "in genunchi" si a aruncat cu dexteritate chiloteii in posetuta, liftul a pornit ca la comanda si s-a oprit la etajul cinci. Mi-a zis sa coboram pe scari !_ Pai, matusa ?!- O, nu ! Mergem jos, luam liftul din nou, tot pe ala cu oglinda si repetam ce te-am invatat la prima cursa. Numai de jos pot sa-l programez, nu intelegi ?Adevarat ca nu l-am prins imediat dar, spre norocul meu ca am avut timp sa-mi trag sufletul si sa ma refac psihic si putin fizic, am reusit sa ne urcam in ASCENSOR dupa doua runde de asteptare...Mai erau doua cupluri care cunosteau smecheria. Fetele in cauza, aveam sa aflu mai tarziu, erau colege ale domnisoarei practicante la "Trocadero"...
"Repetitia" a fost mai reusita decat prestatia din "premiera", gratie invatamintelor insusite constiincios si cunoasterii adevarului despre stationarea liftului. Partenera mea parca se nascuse in lift ori facuse practica indelungata in acest mijloc de locomotie. Nu stiu cum si de ce, dar ea se simtea grozav de bine si adopta pozitii extraordinar de antrenante si adaptate la acel spatiu limitat si lipsit de mobilier ajutator, aspect care ma facea sa ma simt oarecum in siguranta, sa uit unde ma aflu si sa neglijez posibile pericole la care ne expuneam in orice moment.Ea era pregatita. Chiar si in geanta avea materiala de igiena de prima necesitate pe care le folosea fara jena si fara sa observe cat de neplacute imi erau aceste momente...Au trecut atatia ani in care am cautat de cateva ori, recunosc, un alt lift cu asemenea "defect". Nu am gasit niciodata si nici nu am descoperit smecheria folosita de domnisoara in cauza. Iar ea, niciodata nu a fost de acord sa-mi descrie mecanismul ca atare, mai ales ca foarte curand dupa acest eveniment am parasit-o. Devenise prea vulgara...Oricum, nici acel ASCENSOR nu l-am mai incercat vreodata...