Mi-e dor,
mi-e tare dor
de vorbele frumoase
ce-n frageda
copilărie
pe gene somnul aduceau...
Mi-e dor
de vorbele pornite
din sufletul curat,
din ochii limpezi
şi gura dulce
a celor ce sincer mă iubeau...
Mi-e dor
de vorbele curate
şi şoaptele
din miez de noapte
ce cu sărut
şi gesturi tandre se-nsoţeau...
Mi-e dor,
căci vorbele de azi
grăbite vin
şi parcă dor,
rănesc
şi simt că-s mincinoase!
Mi-e dor,
căci şoaptele se pierd
în vorbele muşcate,
hrănite cu venin,
cu duşmănie spuse
şi atât de des, necuviincioase...
Mi-e dor
de vorbele sărut,
de vorbele îndemn,
de vorbe legământ,
de vorbe de iubire,
de vorbele frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu