Mergand in trecut, cu veacuri multe in urma, aflam ca in fruntea tinutului Tesalonic se afla o familie de voievozi crestini, lucru atat de rar ori chiar unic in acele vremuri ale imparatilor Dioclitian si Maximilian (284-311) cunoscuti pentru crunta prigoana impotriva crestinilor...
Crestin cu adevarat si cu teama justificata de a nu se afla despe acest fapt la imparat, voievodul a zidit in taina o camaruta pe care a impodobit-o cu icoane sfinte si candele. Aici venea in fiecare dimineata, impreuna cu sotia sa, pertru a se inchina si a se ruga, in genunchi si cu lacrimi in ochi, Fecioarei Maria, nascatoarea de Dumnezeu. Ei se rugau doar pentru ca Dumnezeu sa le dea intelepciunea si bunatatea necesara rezolvarii in pace a treburilor tarii si nu pentru putere si bogatie cum se intampla, din pacate, in zilele de azi. Si se mai rugau sa le dea un mostenitor la tron, pentru ca nu aveau si trecusera de prima tinerete. Seara, inainte de a se culca, voievodul si femeia sa intrau in acea camaruta pentru a multumi Domnului pentru ajutorul dat in timpul zilei si pentru a cere somn linistit in noapte si copilul pe care si-l doreau sa conduca in pace populatia din acele tinuturi peste care stapaneau ca voievozi. Dupa mai multi ani de sfanta rugaciune, Dumnezeu i-a daruit cu un prunc frumos si sanatos pe care l-au botezat in mare taina, numindu-l DIMITRIE. Foarte curand au inceput sa-l invete, in acea odaita secreta din palatul lor, toate tainele sfintei credinte, desi Dimitrie era inca un copil. Un copil care a crescut repede si a devenit un flacau frumos, intelept si viteaz, cu adanca credinta in Dumnezeu. Si el a luat obiceiul parintilor sai si in fiecare zi intra in oadaita amenajata ca o mica bisericuta pentru a se ruga si a multumi Domnului. Ravna parintilor ori vrerea Domnului a prins mare rod, intrucat Dimitrie a inteles sensul tainelor credintei, a crescut in intelpciune si a capatat mare dragoste de cei aflati in nevoi si mare mila. Era cat se poate de evident ca in el a inceput sa lucreze darul lui Dumnezeu.
Cand parintii sai au lasat carma imparatiei lumesti, atat de vremelnica, pentru a se muta in Imparatia vesnica din cer, Dimitrie era suficient de pregatit pentru a prelua mostenirea materiala si spirituala a parintilor sai si a conduce cu reala intelepciune populatia cetatii Tesalonicului.
Imparatul Maximilian l-a chemat la dansul pentru a-l cunoaste si s-a convins ca cele auzite despre intelepciunea, curajul, cinstea si vitejia acestui tanar puternic, sunt reale. L-a numit pe data voievod in locul tatalui sau...
Dimitrie a fost primit cu mare dragoste de popor si multi cetateni au trecut la credinta in Hristos atata timp cat voievodul carmuia cu vrednicie si propavaduia deschis aceasta dreapta credinta. Atata doar ca, nu peste mult timp, imparatul Maximilian a aflat ca Dimitrie este crestin si tare rau s-a maniat. Drept urmare, intorcandu-se victorios dintr-un razboi cu scitii, a poruncit a se face mari praznice in fiecare cetate de sub stapanirea sa, pentru a cinsti zeii care l-au ajutat in lupta. Ajuns si in Tesalonic, imparatul l-a intrebat pe Dimitrie daca sunt adevarate zvonurile cu privire la credinta acestuia in Hristos. Cu mare indrazneala si demnitate, Dimitrie a marturisit ca este crestin convins si chiar a defaimat inchinarea paganeasca. Marturia sa a atras pe data porunca imparatului de a fi intemnitat pana la incheierea jocurilor organizate in cinstea venirii sale, chiar daca-l stia pe Dimitrie vrednic in lupte, viteaz si credincios printre voievozi.
Printre luptatorii adusi in arena, se afla numitul LIE, un vandal puternic, inalt si infricosator la chip care pe multi viteji i-a invins si i-a aruncat in sulite, spre marea satisfactie a imparatului, mai ales ca multi dintre acestia erau crestini. Vazand toate acestea, un tanar crestin pe nume NESTOR, cunoscut Sfantului Dimitrie-voievodul sau, a hotarat sa lupte cu Lie pentru a cruta vietile altor crestini pe care acesta-i ucidea fara crutare. Mai inainte de lupta, a mers in temnita cerand lui Dimitrie rugaciuni si binecuvantare pentru a-l putea birui pe Lie. Insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul Dimitrie i-a zis lui Nestor:"Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"
Incepand lupta cu Lie, tanarul Nestor a strigat:"Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-ma!". Indata l-a trantit pe Lie la pamant si l-a omorat...
Imparatul s-a intristat de moartea favoritului sau, mirandu-se cum a putut Nestor sa-l invinga. Afland ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat si ajutat pe Nestor sa lupte cu Lie, imparatul a dat porunca ostasilor sa-l strapunga pe sfant cu sulitele, in temnita, convins fiind ca el a fost pricina mortii gladiatorului. In acelasi timp, plin de furie si ciuda, a poruncit sa se taie capul si Sfantului Nestor. Zacand trupul sfantului mort pe pamant, o mana de crestini au luat cinstitele lui moaste si le-au ingropat cu dragoste dumnezeiasca. Iar o sluga a sfantului a reusit a strange sfintitul sange al mucenicului si sa ia inelul ce-l purta acesta, sangerandu-se cu mucenicescul sange si facand apoi o multime de minuni cu el pana s-a umplut cetatea tesalonicenilor de vestea minunilor. Drept urmare, afland imparatul Maximilian, minunata sluga, pe nume Lupul, a fost prinsa si omorata. Peste ani, când s–au gasit moastele sfantului, din acestea izvora mir binemirositor, care a vindecat multi suferinzi.
De atunci si pana in zilele noastre s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Si astazi merg zilnic credinciosi la biserica sa din Tesalonic, pentru a–l cinsti si a–i cere ajutorul.
Mare aparator te-a aflat intru primejdii, lumea, purtatorule de chinuri, pe tine, cel ce ai biruit pe pagani. Deci, precum mandria lui Lie ai surpat si la lupta indraznet ai facut pe Nestor, asa Sfinte Dimitrie, pe Hristos, Dumnezeu, roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila. (Tropar)
LA MULTI ANI CU SANATATE tuturor prietenilor si cititorilor acestor randuri care poarta numele Sfantului Mare Mucenic Dimitrie izvoratorul de mir si facatorul de minuni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu