SE POATE UITA TRECUTUL ?!

Este atat de greu sa ne hotaram a uita ori a schimba trecutul...! Are dreptate o anumita femeie care afirma ca "cea mai mare parte a vietii ne framantam intrebandu-ne cum ar fi fost daca un lucru sau altul nu ar fi avut loc...". Si chiar daca nu cea mai mare parte dar, o buna parte a vietii, asta facem ! Si nu pentru ca am avea certitudinea ca ceea ce am facut candva si nu am terminat, ori nu am fost suficienti de hotarati, de motivati sau nu am avut incredere in anumiti oameni pentru a face ceea ce am fi dorit, ar fi fost mai bun decat ceea ce am facut si avem in prezent. Mai bun decat ceea ce am pregatit si avem pentru viitor...Ci pentru ca trecem toate momentele prin sita amintirilor, chiar facand comparatii, in baza naturii complexe a spiritului nostru. In baza sentimentelor pe care le-am incercat ori ne-au incercat ele pe parcursul vietii consumate pana la un moment dat...
Nu suntem niste masini si nu suntem roboti ! Suntem oameni si avem inima si suflet. Si orice am face, nu putem trai fara a trece toate trairile prin memorie, fara a le compartimenta pe efecte, pe adancimea si intensitatea cu care ne-au hranit sufletul si inima ori ne-au tulburat gandirea si ne-au influentat hotararile la un moment dat...
Se intampla adeseori ca dintr-un eveniment ori o relatie sa nu memoram decat o clipa. Acea clipa ce ne-a creat o stare deosebita, neintalnita pana atunci si care, pe moment ni s-a parut cea mai pretioasa. Desi, pe ansamblu, acel eveniment ori relatie nu a fost benefica pentru noi. Dar a avut o clipa de vis ! O clipa de neuitat...
Si poate ca nu intotdeauna am stiut sa apreciem valoarea fiecarei clipe. A unei clipe ce ne putea schimba soarta. Chiar fara a modifica destinul. Dar o putea face mai dulce, mai usor de suportat, de acceptat, in limitele aceluiasi destin pe care numai Domnul il poate schimba...
NU, nu cred ca este bine sa regretam ceea ce am facut ori ceea ce nu am facut. Faptele sunt consumate. Nu are rost sa privim inapoi prin prisma comparatiilor, de dragul ne a ne autoflagela fara rost. Numai un eveniment trait cu adevarat este in masura a ne da adevarata sa valoare. Numai imaginand, nu realizam adevarul. Se putea ivi si in el o clipa care ar fi stricat totul si nu mai era asa cum suntem ACUM tentati sa credem ca ar fi fost...
Sa-i lasam trecutului ce-i apartine dar, sa recunoastem ca amintirile raman. Important este sa reusim a nu face comparatii. Vor fi, intotdeauna, incarcate de subiectivism. De ce sa ne amaram sufletul in mod gratuit ?! Sa retinem tot ceea ce a fost frumos si chiar sa mai dorim acel frumos, in noile conditii. Langa cei care sunt acum cu noi. Langa cei pentru care si prin care traim. Si fara a le impune lor ceea ce nu este bine sa ne impunem noua insine ! Cred ca adevarata sinceritate, fata de propriile persoane si de cei de alaturi, consta tocmai in acest respect pentru trecutul fiecaruia.
Si sa nu dezgropam mortii. Adica acele momente de rascruce ce ne-au schimbat viata ori felul de a ne manifesta, in mod negativ. Sa dezgropam numai clipele si gesturile frumoase. Cu respect pentru trairile fiecaruia. Pentru sentimentele tuturor, atata timp cat au fost frumoase. Sa invatam din aceste amintiri si sa dam glas, sa dam viata noua celor ce ne-au infrumusetat sufletul si viata. Alaturi de cei langa care soarta ne-a asezat in prezent si pentru viitor...
In felul acesta cred ca se poate taia acel cordon pe care-l percepem ca ne stranguleaza de ani buni. Daca este vorba de viata intima a fiecaruia. De viata si relatia de familie. De dragoste si de iubire. Cand este vorba de sistemul social, politic si economic in care se desfasoara viata noastra, este cu totul altceva...Alta prioritate au simtamintele, raportate la trairile sociale, la cele din sanul familiei si grupul restrans de prieteni si alt curs au evenimentele politice. Nici nu trebuie sa le amestecam cu trairile din partea cealalalta la care am facut referire...Chiar daca ele vin sa ne influenteze viata de familie si, mai ales, dragostea si formele sale de manifestare...
Ce inseamna "a trai cu adevarat" ?! Si pana acum am trait cu adevarat ! In conditiile ce le-am avut...
Se schimba criteriile dragostei in functie de criteriile politice ? De cele financiare ? Aceea, nu mai este dragoste ! Se poate face un prim pas spre o noua viata. Adapatandu-ne la conditiile social-economice actuale si de perspectiva. Dar sa lasam inimii ce-i al ei. Sa lasam sufletului ce-i al lui. Nu partea materiala sa ne dirijeze dragostea, ci invers ! Sa ne catapulteze dragostea spre un ceva mai bun pentru a-i putea crea conditii de manifestare...Langa cel drag. Sa-l ajutam pe EL ori pe EA, cu dragoste, sa se implineasca in domeniul in care are veleitati si sanse. Un sprijin reciproc pe toate fronturile.
Altfel, dispare dragostea. Ne inchinam muncii ce ne aduce venituri. Adica, ne inchinam banului. Dragostea se usuca incet, incet. Isi pierde rasuflarea...Si moare...