Cred ca eram pe la sfarsitul primului an de liceu. Un iunie calduros facuse ca gradina sa fie invadata de verdeata, de flori si fructe de toate felurile, in diferite stadii de dezvoltare. Primele caise deja intrasera in amintiri si corcodusele dadeau timide-n parg.Aveam, printre alti pomi fructiferi, un cires urias, mai mare in varsta decat mine, cu fructe mari si pulpa tare si bogata. Pe el il chema "Pietrosul" si ciresele erau, evident, pietroase. Ajunsesera la maturitate si unele deja incepusera sa dea in grena inchis, semn de coacere maxima si de cules, inainte de a se strica in pom.Era aproape de nucii din cealalalta parte a viei, cam la 300 de metri departare de casa. Si m-am dus sa mananc si sa culeg pentru dulceata ori gemul pe care mama spunea ca vrea sa le prepare. Mergeam pe cararea de langa gardul lung, de hotar, din care nici nu se mai vedeau sarmele intinse de tata din cauza tulpinilor de pomi fructferi de toate soiurile, cu gandul departe si cu ochii dupa ciorile ce pareau ca planeaza in card tocmai spre ciresul preferat.De dincolo de gard aud un cantec popular fredonat cu voce joasa si dau de o parte frunzisul sa vad cine se invredniceste cu asa frumoasa melodie. Era una dintre vecine, mezina, de vreo 13- 14 ani, cu cateva flori de camp in mana. Era draguta, cu o basmaluta legata strengareste sub barbie, cu bluzica rasfranta aproape pana la brau si cu o fusta lunga, bogata in falduri, care parca o facea si mai subtire decat era si mai inaltuta. Am strigat-o si am chemat-o la gard...
Incantata ca o invit sa ma ajute la cules de pietroase, s-a strecurat abila printre sarmele si crengile indepartate cu greutate de mine. I-am vazut sanii micuti cum navaleau peste bluzica subtire gata sa scape din stransoare si obrajii rosindu-se de efort si pozitia incomoda. Am trecut cu privirea peste trupul mladios ce se indrepta cu vioiciune si i-am tras basmaluta aninata de o crenguta, dupa care am facut intrecere la fuga pana la "Pietrosul" care ne astepta bland, cu crengile de pe poale incarcate de rod aplecate aproape pana la pamant.Ne-am tras sufletul si ne-am urcat in pom cu strigate de invingatori si rasete in valuri din nu stiu care motive. Am mancat cirese mai multe decat au trebuit sa umple doua cosulete, am cantat si spus glume, dupa care am coborat putin obositi sa ne odihnim. Era iarba verde, bogata intre nuci, umbra deasa racoroasa si o priveliste de basm pe toata valea pana unde se intindea gradina la al carei capat trecea firav un paraias flancat de trestii si rogoz.Stateam intinsi pe spate, cu mainile sub cap, incercand sa numaram nucile micute de pe ramurile ce pareau ca se impreuna cu cerul de un albastru adanc si atat de senin, incat parea a fi o bolta imensa de azur ce acopera intreaga lume. Am intors capul spre ea pentru a-i spune ceva...Ce tablou ! Buzele carnoase si rosii precum ciresele, intredeschise ca intr-o admiratie sublima. Sanii micuti intepau cu forta bluza rasfranta larg, lasand a se vedea rotunjimile aproape sferice cu pielea bronzata ca intregu-i trup atat de subtire si de fragil. Narile dilatate inspirau cu nesat aerul curat si parfumat de intreaga vegetatie in floare. Ochii inchisi, cu pleoapele atat de stranse incat genele capatasera un tremur usor si ritmic.Nu sarutasem niciodata aceasta fata si inca nu ma culcasem pana atunci cu vreo femeie...
Privind-o, am simtit un impuls caruia nu-i puteam opune rezistenta si care mi-a asezat mana, incet, pe soldurile ei subtiri, in formare, stranse de un cordon ce-i sutinea fusta lunga, acum mototolita sub acel trup nefiresc de placut si care-i lasase pulpele aproape goale...Tacuta, a intors incet capul spre mine, fara sa deschida ochii. M-am apropiat de chipul ei si am sarutat-o. Nu a opus rezistenta si mi s-a parut ca-mi raspunde la sarut. Am continuat sa o sarut pe gat, trecandu-mi celalalt brat pe sub umerii ei, pana am ajuns la acei sani care ma pusesera pe jar, mai pietrosi decat pietroasele mele coapte. Am simtit asezarea usoara a mainii ei peste umerii mei si apoi o caldura imensa ce-mi invada trupul.Am dat la iveala, timid dar curios si doritor, sfarcurile ce parca se intarisera si capatasera culoarea trandafirie a pietroaselor in parg. Le-am sarutat incet, parca cu evlavie, pe rand si mana-mi tremura usor si faceam eforturi sa o pot stapani. Am urmarit linia fina a soldurilor catre in jos si i-am mangaiat pulpele tari, dezvelind cu grija si ce mai ramasese acoperit de falduri. Le-a strans cu un geamat usor, abia auzit si nu mi-a lasat mana sa le desfaca...Continuand sa o sarut si incurajat fiind de raspunsurile ei la mangaieri, i-am desfacut cordonul si am desfasurat fusta bogata, lasand-o goala, moment in care m-a cuprins cu forta in brate si a soptit langa ureche "Nu, Nu, mi-e frica, dar as vrea...!"
Am trecut mana dreapta din nou intre pulpele-i stranse si cu stanga o apropiam in imbratisare sa o pot saruta. Erau saruturi scurte si repezi pe unde-mi permitea si ea imi luase capul in maini incercand, in joaca, cand sa ma indeparteze, cand sa ma apropie. A desfacut usor piciorele si mana mi-a patruns adanc si a simtit caldura trupului sau mai mult ca-n orice loc...Mi-am desfacut pantalonii si incercam sa-i trag de pe mine cand am auzit vocea fratelui meu care ma striga !Ma chema la masa...Fata s-a speriat, s-a tras cu indemanare de sub mine, si-a strans rapid fusta in jurul trupului, acolo in iarba, i-a legat cordonul si m-a sarutat inainte de a fugi sa se ascunda in via din apropiere. A fost, cred, cea mai amara mancare si nesuferita masa de pranz de care imi amintesc ca as fi avut parte in copilarie...
Incantata ca o invit sa ma ajute la cules de pietroase, s-a strecurat abila printre sarmele si crengile indepartate cu greutate de mine. I-am vazut sanii micuti cum navaleau peste bluzica subtire gata sa scape din stransoare si obrajii rosindu-se de efort si pozitia incomoda. Am trecut cu privirea peste trupul mladios ce se indrepta cu vioiciune si i-am tras basmaluta aninata de o crenguta, dupa care am facut intrecere la fuga pana la "Pietrosul" care ne astepta bland, cu crengile de pe poale incarcate de rod aplecate aproape pana la pamant.Ne-am tras sufletul si ne-am urcat in pom cu strigate de invingatori si rasete in valuri din nu stiu care motive. Am mancat cirese mai multe decat au trebuit sa umple doua cosulete, am cantat si spus glume, dupa care am coborat putin obositi sa ne odihnim. Era iarba verde, bogata intre nuci, umbra deasa racoroasa si o priveliste de basm pe toata valea pana unde se intindea gradina la al carei capat trecea firav un paraias flancat de trestii si rogoz.Stateam intinsi pe spate, cu mainile sub cap, incercand sa numaram nucile micute de pe ramurile ce pareau ca se impreuna cu cerul de un albastru adanc si atat de senin, incat parea a fi o bolta imensa de azur ce acopera intreaga lume. Am intors capul spre ea pentru a-i spune ceva...Ce tablou ! Buzele carnoase si rosii precum ciresele, intredeschise ca intr-o admiratie sublima. Sanii micuti intepau cu forta bluza rasfranta larg, lasand a se vedea rotunjimile aproape sferice cu pielea bronzata ca intregu-i trup atat de subtire si de fragil. Narile dilatate inspirau cu nesat aerul curat si parfumat de intreaga vegetatie in floare. Ochii inchisi, cu pleoapele atat de stranse incat genele capatasera un tremur usor si ritmic.Nu sarutasem niciodata aceasta fata si inca nu ma culcasem pana atunci cu vreo femeie...
Privind-o, am simtit un impuls caruia nu-i puteam opune rezistenta si care mi-a asezat mana, incet, pe soldurile ei subtiri, in formare, stranse de un cordon ce-i sutinea fusta lunga, acum mototolita sub acel trup nefiresc de placut si care-i lasase pulpele aproape goale...Tacuta, a intors incet capul spre mine, fara sa deschida ochii. M-am apropiat de chipul ei si am sarutat-o. Nu a opus rezistenta si mi s-a parut ca-mi raspunde la sarut. Am continuat sa o sarut pe gat, trecandu-mi celalalt brat pe sub umerii ei, pana am ajuns la acei sani care ma pusesera pe jar, mai pietrosi decat pietroasele mele coapte. Am simtit asezarea usoara a mainii ei peste umerii mei si apoi o caldura imensa ce-mi invada trupul.Am dat la iveala, timid dar curios si doritor, sfarcurile ce parca se intarisera si capatasera culoarea trandafirie a pietroaselor in parg. Le-am sarutat incet, parca cu evlavie, pe rand si mana-mi tremura usor si faceam eforturi sa o pot stapani. Am urmarit linia fina a soldurilor catre in jos si i-am mangaiat pulpele tari, dezvelind cu grija si ce mai ramasese acoperit de falduri. Le-a strans cu un geamat usor, abia auzit si nu mi-a lasat mana sa le desfaca...Continuand sa o sarut si incurajat fiind de raspunsurile ei la mangaieri, i-am desfacut cordonul si am desfasurat fusta bogata, lasand-o goala, moment in care m-a cuprins cu forta in brate si a soptit langa ureche "Nu, Nu, mi-e frica, dar as vrea...!"
Am trecut mana dreapta din nou intre pulpele-i stranse si cu stanga o apropiam in imbratisare sa o pot saruta. Erau saruturi scurte si repezi pe unde-mi permitea si ea imi luase capul in maini incercand, in joaca, cand sa ma indeparteze, cand sa ma apropie. A desfacut usor piciorele si mana mi-a patruns adanc si a simtit caldura trupului sau mai mult ca-n orice loc...Mi-am desfacut pantalonii si incercam sa-i trag de pe mine cand am auzit vocea fratelui meu care ma striga !Ma chema la masa...Fata s-a speriat, s-a tras cu indemanare de sub mine, si-a strans rapid fusta in jurul trupului, acolo in iarba, i-a legat cordonul si m-a sarutat inainte de a fugi sa se ascunda in via din apropiere. A fost, cred, cea mai amara mancare si nesuferita masa de pranz de care imi amintesc ca as fi avut parte in copilarie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu