VACANTA SUB VAPAIE !

O cunosteam de cativa ani, pe cand eram elevi la liceu. Scoli diferite, dar fetele frumoase erau remarcate cu usurinta. Am incercat de vreo doua ori o apropiere, am indraznit sa-i dau si o intalnire greu pornita din timiditatea ce m-a obsedat pana nu de mult. Nu am reusit. Mereu apaream cand ea era "ocupata"...

Am intalnit-o dupa cativa ani la Bucuresti. Era laboranta undeva, in industria textila. Nu trecuse mult timp de cand divortase, dupa numai un an de casnicie nereusita. Eu eram "ocupat" si ea s-a retras cu demnitate. Am apreciat acest gest si i-am respectat hotararea.

Ne-am intalnit, intamplator, in orasul natal. Eu in vacanta, ea in concediu. I-am propus o intalnire si a fost de acord, dar mi-a pus conditia sa merg sa o iau de acasa.

Bineinteles ca am acceptat cu mare placere. Spun asta pentru ca era deja o femeie formata. O femeie cu trasaturi ferme care-i dadeau o nota de distinctie deosebita chipului sau si asa atat de frumos !

Parul bogat, negru si usor ondulat, acoperea ca din intamplare o parte din tampla dreapta si, pe spate, cadea stralucitor in valuri pana aproape de mijlocelul subtire ce se unduia gratios in ritmul pasilor egali ce lasau privitorului posibilitatea de a-i admira picioarele drepte, gen "sticla de lampa", armonios modelate si lungi de parca plecau de dincolo de sold. Un bust aproape de perfectiune era purtat cu eleganta si chiar cu aparenta obraznicie, gratie sanilor dezvoltati aproape de medie si saltati, o Doamne, doar de-a lor tinerete si prospetime, ca de un sutien nevazut.

Iar ochii, ochii ei, caprui si mari, atat de luminosi sub sprancenele-i bogate si arcuite tare, ma priveau provocatori, intens, poruncitori in timp ce-mi asculta rugamintea de a ne intalni. Cum sa refuz, cand eu, cuceritorul, eram atat de cucerit !

Am batut la poarta tinand ascuns buchetul proaspat pe care era sa-l scap de emotie si jena cand mi s-a deschis. M-am zapacit de tot si cred ca nu aveam culoare in obraji cand incercam sa ma prezint si sa ma scuz in fata doamnei ce banuiam ca-i mama ei. Asa a fost !

Dupa ce m-a condus in casa, nici nu au trecut zece minute si a aparut purtand o tava cu cesti si cu pahare. Am ciocnit ametit de emotii paharele de visinata al carei gust cred ca nu l-am retinut atunci. Si a plecat, ducand cu sine paharul sau aproape plin. Am respirat usurat...

Ne-am privit indelung. Eu, cu gura uscata, ea cu ochii plini de acele luminite ce le asemuiam cu un crampei de cer ce licareau in noapte. Nu-mi amintesc sa fi baut cafeaua. M-a rugat si m-a indemnat sa o ajut sa se imbrace. Si-a dat jos tot ce avea pe ea, senina si cu calculata-ncetineala si din usa sifonierului ma masura sagalnic si ma-ntreba ce fusta sa-si aleaga...

Iar eu, pierdut, plimbam ratacitor privirea de la un san la altul, fiindu-mi parca teama mai mult ca sa privesc ! Ma tintuia amuzata cu ochi provocatori, in timp ce eu eram tintuit de indrazneala ei surprinzatore si, mai ales, de gandul ca mama sa poate intra in orice clipita. Si nu scoteam o soapta. Doar catre usa semn sa fac, am mai putut o data, cand ea ghicindu-mi gandul bine, mi-a povestit ca a plecat, ca este schimbul trei si dimineata vine ! Am baiguit ceva in semn ca este bine. Iar ea a ras...

M-a asigurat ca nu glumeste, ca suntem singuri pana a doua zi. S-a apropiat de mine, mi-a luat mana drepata si a asezat-o pe pieptul ei sa-i simt a inimii bataie si s-a lipit de mine cand eu simteam ca ard, ca sunt vapaie si ma topesc de apriga dorinta. Ne-am sarutat in timp ce, cu multa-ndemanare, m-a desfacut la nasturi si mi-a slabit cureaua si s-a convins ca este cu putinta sa fac ce presupun ca ea dorea la fel de mult ca mine. Si nu m-am inselat !

Ardea profund. Din ochi, vapai ieseau si trupul sau era un crater incins de lava cu forta aruncata din adancuri. O lava ce-a tasnit, la fel de-ncinsa, in trei minute pe covorul moale pe care m-a culcat, in drum spre pat, nerabdatoare. Si apoi, netulburata, m-a-nlantuit puternic si m-a rasturnat. A fost o nebunie si nici nu stiu de unde atata forta, dorinta, frenezie, a adunat in ea si a continuat miscarea in ritm cu sani nabadaiosi ce se-ntareau in mainile-mi fierbinti ori se pierdeau cu sfarcuri printre dinti ! Si nici nu stiu de cate ori am fost pierdut, cu ochii-nchisi, si ea m-a sustinut pana ce amandoi in icnet surd si repetat ne-am linistit miscarea si am erupt deodat'...

M-a devorat apoi in sarutari pe trup, pe maini si ochi si bland m-a mangaiat. Cu greu ne-am ridicat sa ne spalam si nu vorbeam. Doar ne priveam surazator si gafaiam....

Am plecat cu putin inainte ca soarele sa ne priveasca cu repros.Ne-am intalnit in fiecare seara. Numai la ea acasa. Si ne desparteam a doua zi la aceeasi ora ! Aproape o saptamana, cat mai ramasese din vacanta mea. Si tura de noapte a mamei sale se termina.

Am plecat la Bucuresti cu un minus de cateva kilograme si cu o experienta in domeniu de tot atatia ani...

ASTEPTANDU-TE...

Am deschis portile larg
si usa-i deschisa
la casa,
sa-ti intre suflarea si gandul,
sa-ti poti bea cafeaua
ce-asteapta pe masa...
Alaturi sunt ciorne
si carti
cu pagina roasa de vreme,
ca ochii-ti sa-ndemne
sa-si plece privirea
pe titluri si tainice teme...
Stai linistita si pagini intoarce,
fa adnotari pe margini de coala
si lasa-mi sugestii
si lasa-mi si critici
si lasa-ti caldura
in casa mea goala !

FATA MAMII, FATA !

Este un cantec popular ori poate numai de petrecere care insereaza aceasta expresie ce ma expediaza de cate ori o aud in lumea amintirilor mele ceva mai vesele. De fapt, care amintire din tinerete nu este vesela ?! Fiecare are frumusetea sa, momentul sau de originalitate, de haz ori de necaz, de prevazut si, mai ales, de neprevazut...
Si, total neprevazut, a fost si momentul "fata mamii", consumat intr-o noapte de sfarsit de iarna la Bucuresti, pe o straduta aproape de Visarion, la o prietena de "vremuri grele" ceva mai varstnica decat mine pe care o cunosteam de la cantina. Nu, nu este vorba de cea care a dorit sa fie iubita la Mausoleul din parcul "Libertatii" ! Era o ospatara asa de vesela si de vioaie ca era imposibil sa nu o remarci si dintr-o suta de fete aflate in acelasi moment la datorie in sala de mese. Cu ochi jucausi si gropite in obraji si cu o varsta atat de inselatoare ca jurai ca este de 25 cand in realitate avea 34. Adica, un plus de vreo sapte ani fata de mine.

Ma invitase in sambata aceea la ea, garantandu-mi ca sotul are probleme la serviciu si va lucra doua ture, urmand sa ajunga acasa a doua zi pe la pranz, iar fetita nu ne va deranja pentru ca se va culca in camera sa. Meditand bine la cele oferite intr-o perioada cand nu se jucau deloc banii prin buzunarele mele si avand in vedere ca afara inca era destul de frig, am acceptat. Acasa erau amandoua. Cu gandul la "fetita mamii", care nu trebuia sa aiba mai mult de 15 ani, am facut ochii mari si am rosit ca o domnisoara cand ne-a facut cunostinta. Chiar daca avea varsta aceea, fata era destul de bine dezvoltata, chiar mai pieptoasa decat mama ei si cu un centimetru-doi mai inaltuta, cu mijlocel subtirel de ma treceau fiori cand o priveam cu coada ochiului si o privire atat de curajoasa, aproape obraznica, incat m-am cam fastacit ! Imi era jena ca am venit ca "prieten" al mamei sale care avea sotul la servici. Asta era realitatea si nu stiam cum sa ma retrag si ce scuze sa indrug. Nu am reusit. Fetele au stiut sa lichideze momentul nefavorabil mie si inceputul de rece atmosfera.Timpul a trecut repede cu amintiri, albume de fotografii, muzica la magnetofon si cateva glume si bancuri. Imediat dupa ce programul la televizor s-a sfarsit, doamna a trecut in mica bucatarioara si am insotit-o pentru ca fetita ma privea insistent si nu prea stiam cum sa reactionez. Am incercat sa o ajut la pregatirea cinei, printre reprosurile referitoare la felul in care imi povestea despre fata ei si din care intelesesem ca este doar o fetita si printre cateva mangaieri discrete pe partile mai apetisante ca pozitie, forma si destinatie anatomica. Nu prea am avut noroc pentru ca a venit si fata sa ajute...

Dupa ce am mancat si tocmai turnam un vin bun rosu in pahare, in timp ce doamna planifica locurile de dormit printre zambete si priviri furise si pofticioase, se aude usa de la intrare in holul lung ce trecea prin fata celor trei incaperi ale apartamentului, zgomot care a golit obrajii doamnei si domnisoarei de toate culorile si care mi-a aruncat ochii catre locurile in care stiam ca mi-am lasat incaltarile si paltonul cu manusile in buzunare. Eram gata de "start" si incepusera deja mainile sa-mi tremure cand a intrat un barbat in camera si a ramas putin surprins in prag. Femeia i-a sarit pe data in brate, "bucurandu-se" si manifestandu-se ingrijorata ca s-a intamplat ceva la servici ! Gura-i turuia de bietul om nu apuca sa termine vreo explicatie si a dat mana cu mine de parca ne cunosteam de cand lumea. Doamna m-a prezentat cu reverenta, "prietenul fiicei noastre" care a adus-o de la plimbare si l-am rugat sa mai ramana "de vorba cu noi, ca e tare frig afara si el sta la camin unde nu prea este incalzire.." ! Eu, sa lesin si altceva nimic, mai mult de rusine si, mai apoi, de surpriza facuta de fata mamii care, de indata ce s-au terminat prezentarile a trecut langa mine, m-a luat de mana, m-a sarutat cu hotarare si l-a intrebat pe tatal sau daca este de acord sa raman peste noapte, ca e tarziu si frig afara...

Omul a pus mana pe un pahar si a zis scurt :"pai daca tot e aici, sa ramana si mai puneti ceva pe masa !" Cheful neprevazut a tinut pana pe la doua noaptea, cand omul obosit de vin si de rasul provocat de bancurile din ce in ce mai fara perdea s-a retras sa se culce. Eu, nehotarat si putin ametit, dar destul de nelamurit, priveam cum soptesc ele si numaram locurile posibile pe paturile ce le trecusem in revista. Doar doua paturi, nici-un fotoliu ! Scaune simple cu spatar...Hotararea a fost luata rapid. Eu dorm cu fata ca doar sunt prietenul ei, sunt matur si serios iar ea este o domnisorica, fata mamii, iar taticul ei are incredere in ea si in mine ca "m-a masurat el si s-a convins". Unde sa mai plec la ora aia ?! Cu ce masina de noapte ?! Ne-am culcat.
Zece minute ne-am urmarit respiratiile. Erau la amandoi uniforme, poate cu un ritm mai precipitat in ultimele trei-patru minute. Spate la spate. O palma distanta intre noi sau poate mai putin, dar nu ne atingeam. Sub paturi se facuse cald si o simteam pe ea asa de fierbinte ca nu puteam sa adorm. Ea s-a intors pe partea cealalalta, ca si cand ar fi dormit cu adevarat si a pus un brat peste mine. Am incercat sa-l indepartez usor, dar am intampinat rezistenta urmata de mangaierea mainii. Nu puteam s-o retrag. A prins-o strans si si-a apropiat gura de urechea mea sa-mi spuna ca nu poate dormi...Am refuzat sa raspund. Doar un "iham" scurt, soptit. M-a sarutat pe ceafa si pe obraz. Si-a trecut piciorul drept peste mine, impingand paturile in fata mea. Le-am prins si le-am intins la loc. Am rugat-o sa fie cuminte ca e tarziu. A suspinat si m-a strans in brate ca o disperata soptindu-mi ca ma doreste !
M-am intors incet catre ea pentru a-i face morala. Pana sa incep, m-a inlantuit cu bratele si mi-a soptit sa nu vorbesc tare si m-a sarutat cu o pofta ce ma scotea din minti. Am vrut sa o imping incet si mana a patruns pana aproape de fundul ei pe care l-am descoperit ca este gol ! Se dezbracase toata, fara sa simt si ardea ca o plita. Am intrebat-o daca este prima oara. A scancit, a oftat, m-a sarutat, s-a lipit de mine si a inceput sa-mi desfaca cei cativa nasturi cu o dexteritate de speriat.
Nu se mai putea rezista in conditiile astea cu toata darzenia de care eram in stare, mai ales ca fata ma prinsese deja intr-o foarfeca peste solduri atat de neasteptat si de fierbinte incat a trebuit sa capitulez. Inca aveam teama si speram ca este fecioara si se va multumi doar cu joaca. De unde ! Se pricepea parca mai bine decat mama ei si era, fara discutie, mult mai fierbinte si mai provocatoare.
Nici nu a fost nevoie sa initiez eu un ceva, nici macar o pozitie mai convenabila. Pana nu s-a descarcat toata, nu s-a lasat. Avea prosopul sub perna si ligheanul cu apa sub pat ! Si eu ma amageam cu ideea ca este domnisoara...
Dupa prosop, alta dorinta, alta pozitie, alta incrancenare si dezlantuire de parca avea de recuperat multe actiuni de care nu avusese parte. Inspre ziua, incepuse deja sa-mi placa si mie si nu-mi mai faceam griji...

Singura problema era daca mama nu mi-a pus in scena o piesa in care eram eroul prostanac, gandindu-se la viitorul fiicei ! Prea mare libertate in actiunile celei mici, prea mare liniste in camera de alaturi si prea mare incredere acordata de tatal ei unui necunoscut oarecare...
Evident ca a negat.
Evident ca a trebuit sa ma culc si cu ea pentru a pastra aparentele prieteniei noastre pacatoase si evident ca de teama sa nu am probleme, cu prima ocazie le-am parasit pe amandoua. Chiar daca am fost nevoit sa schimb cantina si sa aranjez si eu un mic scenariu prin care ea sa fie convinsa ca m-am mutat in alt centru universitar.
Atata doar ca nu m-am abtinut sa nu mai am o intalnire si cu "fata mamii" inainte de a ma "da la fund". Prea era fierbinte si doritoare, iar trupul ei se mula aproape perfect in dimensiunile mele fizice si chiar psihice...

VINO ŞI RĂMÂI

Vino mai des
Dacă nu mă minţi
Si rămîi mai mult
Să-ti simt prezenta
Prin rasuflarea-ti caldă
Si adierea părului,
Sa-ti simt privirea-ntrebatoare
Oprită in pagina mea,
Încercand sa-mi citeasca
Gandurile ascunse
Si pornirile-mi pline
De dorinţa de a te cunoaste,
De a te iubi,
De a te avea....

Stau cu speranta ca va veni o zi
În care sa adun parfumul
Florilor ce te-nconjoara
În mîinile întinse spre tine,
Pentru a te cuprinde
În îmbrăţişarea stransă
Si atat de mult dorită
În visele ce-mi parjolesc
Si inima si trupul,
Pentru a-ţi acoperi
Buzele cu dulci săruturi
Si soaptele ce poarta
Parfumul gîndului
Spre tine îndreptat
Si pentru a-ţi prinde privirea
Sa citesc în adancu-i
De eşti doar un vis
Ori chiar esti femeia
Reală si dragă
Ce am tot asteptat...

SA NU UITAM CRUCILE

Cruci au fost
si inainte
de a ne naste noi.
Cruci au crescut mereu
in timpul nostru
si cruci vor fi
si dupa noi !
Vor fi intotdeauna...
Si cu fiecare cruce
pleaca un gand,
pleaca o adiere,
pleaca un suflet
mai apropiat ori
mai departat de noi,
care a insemnat
un ceva pentru tine
si pentru mine
si pentru altii,
multi si necunoscuti,
pierduti in multime
dar cu suflet,
asemeni noua...
Asa a fost de cand
lumea si pamantul
si asa va fi
pana-n sfarsitul
ce nu ne va fi dat
a-l cunoaste
pentru a ne feri
barca vietii
de naufragiu
pe coaste....

DOR DE VORBE

Mi-e dor,
mi-e tare dor

de vorbele frumoase

ce-n frageda

copilărie

pe gene somnul aduceau...

Mi-e dor

de vorbele pornite

din sufletul curat,

din ochii limpezi

şi gura dulce

a celor ce sincer mă iubeau...

Mi-e dor

de vorbele curate

şi şoaptele

din miez de noapte

ce cu sărut

şi gesturi tandre se-nsoţeau...

Mi-e dor,

căci vorbele de azi

grăbite vin

şi parcă dor,

rănesc

şi simt că-s mincinoase!

Mi-e dor,

căci şoaptele se pierd

în vorbele muşcate,

hrănite cu venin,

cu duşmănie spuse

şi atât de des, necuviincioase...

Mi-e dor

de vorbele sărut,

de vorbele îndemn,

de vorbe legământ,

de vorbe de iubire,

de vorbele frumoase!

FARMECUL FLORILOR

Poate ca a fost un mare privilegiu ca parintii mei au avut casa cu o curte mare in care avea loc si o gradina cu flori intretinuta cu mult drag si placere fara de sfarsit de catre mama. Mai apoi, noi copiii, am fost patrunsi de acelasi respect fata de aceste locuri si le ingrijeam cu mare pricepere si placere incercand, nu de putine ori, sa imbogatim coloritul prin noi varietati de flori ce le descopeream prin partea locului ori prin alte orase ce le vizitam in putinele excursii ce se puteau organiza pe atunci...

Erau multe flori in gradina, pentru toate anotimpurile in care vremea le permite cresterea si dezvoltarea pana dupa inflorire. In schimb, in oras erau prea putine locuri de unde puteai cumpara o floare. Numai in parc erau flori, intr-o gama bogata de varietati, din primavara pana in iarna dar, specifice acestui gen de loc public. Asa se face ca, atunci cand a venit timpul, la unele intalniri mergeam cu cate o floare pe care s-o daruiesc in anumite momente prietenelor, ori cu cate un buchetel frumos aranjat, placut mirositor si demn de admirat pentru colorit. Mai tarziu, am sesizat ca gestul in sine parea mai imoportant decat buchetelul in cauza. Evident, am prins aceasta slabiciune si am folosit-o de cate ori am avut ocazia. Atata doar ca "slabiciunea" propriu-zisa se impletea cu placerea mea de a oferi. Ceea ce presupune ca nu ofeream oricui si numai de dragul de a face pe interesantul...

...Azi o floare, maine alta si mai apoi un buchet, au facut ca o anumita domnisoara sa accepte din ce in ce mai mult din partea mea. In urma unor avansuri mai insistente, am ajuns singuri intr-un apartament, pentru doua zile si doua nopti, chiar in capitala. Fata dulce si curata, cu dragoste fata de mine si cu mult respect fata de sine si de parinti, dar si cu frica lui Dumnezeu, mai ales ca ne aflam in postul Pastelui, s-a comportat si mi-a vorbit de asa maniera incat a trebuit sa o tratez si sa o respect ca atare. A fost frumos. Mai mult de o jumatate de noapte am vorbit despre noi, despre lume si viata, fara a fi obsedati de faptul ca nu facem si o apropiere trupeasca intima, desi au fost multe imbratisari si cate un sarut suficient de scurt din cand in cand pentru a nu ne infierbanta prea tare... Iar dimineata, florile din vaza, cumparate de aceasta data, parca erau mai frumoase si mai vesele decat in ziua in care le-am luat. Am mers prin Herastrau si prin Cismigiu sa admiram spatiile verzi si florile, sa ne plimbam cu barca si sa inganam cele mai frumoase versuri de care ne aminteam ori sa facem impreuna cate o poezioara scurta din care sa nu lipseasca florile...
A doua noapte a fost ceva mai grea pentru mine. Promisesem sa am aceeasi atitudine si fata merita sa-mi respect promisiunea. Au fost mai multe momente pline de pasiune si, cel mai dificil, la rugamintea mea, am dormit impreuna, imbratisati si goi, dupa ce ne-am mangaiat si sarutat, ne-am cunoscut trupurile prin indelungi mangaieri si sarutari la adapostul cearsafului si al intunericului din camera...Cred ca in ziua urmatoare eram apt in a descoperi locul in care se afla prietena mea de la cel putin 50 de metri distanta ! Asa de puternic se intiparise in simturile mele mirosul ei, al trupului sau, al respiratiei si a tot ceea ce insemna ea. Parca si vocea ei avea acel miros atat de placut si imbietor, asemanator celui din buchetul bogat de flori ce ne parfumasera atmosfera a doua nopti unice prin puritate lor si a noastra, prin gandire si fapta...

Nu, nu mi-am permis a strica romantismul acestei intalniri si increderea atat de placuta mie pe care ea mi-a acordat-o, chiar daca in anumite momente am scapat pe o panta usoara de indoieli. Indoieli cu privire la "o data viitoare" in care sa obtin ceea ce toate simturile rascolite cereau cu o ardoare greu de stapanit...Si a venit si acea vreme ce parca a fost mai frumoasa si plina de impliniri decat oricare alta.

Impliniri despre care va voi povesti in alt episod...

RUGAMINTE

Tu, fulg de nea ce-n dansul tau
intruchipezi iubirea,
tu, sopot drag de rau
ce-mi spui ce e iubirea
si tu, padure verde
ce adapostesti iubirea,
spuneti-mi, ma rog voua,
gasi-voi fericirea ?!
Tu, vis al noptilor de vara
ce-mi legeni somnul agitat,
tu, astru drag al noptilor senine
ce vesnic fost-ai nemiscat
si tu, albastra mare
cu valul inspumat,
catati-mi fericirea,
va rog neincetat !
Faceti ca-n susur de izvor,
ca-n fosnet de paduri pe munti,
ca-n somnul cel odihnitor
si-n floarea teilor din curti
sa-mi regasesc iubirea cea pierduta
candva, in ratacirea mea
si atunci, voi inalta o ruga ne-ntrerupta
catre paduri si mari si-ndepartata stea...

SE POATE UITA TRECUTUL ?!

Este atat de greu sa ne hotaram a uita ori a schimba trecutul...! Are dreptate o anumita femeie care afirma ca "cea mai mare parte a vietii ne framantam intrebandu-ne cum ar fi fost daca un lucru sau altul nu ar fi avut loc...". Si chiar daca nu cea mai mare parte dar, o buna parte a vietii, asta facem ! Si nu pentru ca am avea certitudinea ca ceea ce am facut candva si nu am terminat, ori nu am fost suficienti de hotarati, de motivati sau nu am avut incredere in anumiti oameni pentru a face ceea ce am fi dorit, ar fi fost mai bun decat ceea ce am facut si avem in prezent. Mai bun decat ceea ce am pregatit si avem pentru viitor...Ci pentru ca trecem toate momentele prin sita amintirilor, chiar facand comparatii, in baza naturii complexe a spiritului nostru. In baza sentimentelor pe care le-am incercat ori ne-au incercat ele pe parcursul vietii consumate pana la un moment dat...
Nu suntem niste masini si nu suntem roboti ! Suntem oameni si avem inima si suflet. Si orice am face, nu putem trai fara a trece toate trairile prin memorie, fara a le compartimenta pe efecte, pe adancimea si intensitatea cu care ne-au hranit sufletul si inima ori ne-au tulburat gandirea si ne-au influentat hotararile la un moment dat...
Se intampla adeseori ca dintr-un eveniment ori o relatie sa nu memoram decat o clipa. Acea clipa ce ne-a creat o stare deosebita, neintalnita pana atunci si care, pe moment ni s-a parut cea mai pretioasa. Desi, pe ansamblu, acel eveniment ori relatie nu a fost benefica pentru noi. Dar a avut o clipa de vis ! O clipa de neuitat...
Si poate ca nu intotdeauna am stiut sa apreciem valoarea fiecarei clipe. A unei clipe ce ne putea schimba soarta. Chiar fara a modifica destinul. Dar o putea face mai dulce, mai usor de suportat, de acceptat, in limitele aceluiasi destin pe care numai Domnul il poate schimba...
NU, nu cred ca este bine sa regretam ceea ce am facut ori ceea ce nu am facut. Faptele sunt consumate. Nu are rost sa privim inapoi prin prisma comparatiilor, de dragul ne a ne autoflagela fara rost. Numai un eveniment trait cu adevarat este in masura a ne da adevarata sa valoare. Numai imaginand, nu realizam adevarul. Se putea ivi si in el o clipa care ar fi stricat totul si nu mai era asa cum suntem ACUM tentati sa credem ca ar fi fost...
Sa-i lasam trecutului ce-i apartine dar, sa recunoastem ca amintirile raman. Important este sa reusim a nu face comparatii. Vor fi, intotdeauna, incarcate de subiectivism. De ce sa ne amaram sufletul in mod gratuit ?! Sa retinem tot ceea ce a fost frumos si chiar sa mai dorim acel frumos, in noile conditii. Langa cei care sunt acum cu noi. Langa cei pentru care si prin care traim. Si fara a le impune lor ceea ce nu este bine sa ne impunem noua insine ! Cred ca adevarata sinceritate, fata de propriile persoane si de cei de alaturi, consta tocmai in acest respect pentru trecutul fiecaruia.
Si sa nu dezgropam mortii. Adica acele momente de rascruce ce ne-au schimbat viata ori felul de a ne manifesta, in mod negativ. Sa dezgropam numai clipele si gesturile frumoase. Cu respect pentru trairile fiecaruia. Pentru sentimentele tuturor, atata timp cat au fost frumoase. Sa invatam din aceste amintiri si sa dam glas, sa dam viata noua celor ce ne-au infrumusetat sufletul si viata. Alaturi de cei langa care soarta ne-a asezat in prezent si pentru viitor...
In felul acesta cred ca se poate taia acel cordon pe care-l percepem ca ne stranguleaza de ani buni. Daca este vorba de viata intima a fiecaruia. De viata si relatia de familie. De dragoste si de iubire. Cand este vorba de sistemul social, politic si economic in care se desfasoara viata noastra, este cu totul altceva...Alta prioritate au simtamintele, raportate la trairile sociale, la cele din sanul familiei si grupul restrans de prieteni si alt curs au evenimentele politice. Nici nu trebuie sa le amestecam cu trairile din partea cealalalta la care am facut referire...Chiar daca ele vin sa ne influenteze viata de familie si, mai ales, dragostea si formele sale de manifestare...
Ce inseamna "a trai cu adevarat" ?! Si pana acum am trait cu adevarat ! In conditiile ce le-am avut...
Se schimba criteriile dragostei in functie de criteriile politice ? De cele financiare ? Aceea, nu mai este dragoste ! Se poate face un prim pas spre o noua viata. Adapatandu-ne la conditiile social-economice actuale si de perspectiva. Dar sa lasam inimii ce-i al ei. Sa lasam sufletului ce-i al lui. Nu partea materiala sa ne dirijeze dragostea, ci invers ! Sa ne catapulteze dragostea spre un ceva mai bun pentru a-i putea crea conditii de manifestare...Langa cel drag. Sa-l ajutam pe EL ori pe EA, cu dragoste, sa se implineasca in domeniul in care are veleitati si sanse. Un sprijin reciproc pe toate fronturile.
Altfel, dispare dragostea. Ne inchinam muncii ce ne aduce venituri. Adica, ne inchinam banului. Dragostea se usuca incet, incet. Isi pierde rasuflarea...Si moare...

PIETROASELE COPILARIEI

Cred ca eram pe la sfarsitul primului an de liceu. Un iunie calduros facuse ca gradina sa fie invadata de verdeata, de flori si fructe de toate felurile, in diferite stadii de dezvoltare. Primele caise deja intrasera in amintiri si corcodusele dadeau timide-n parg.Aveam, printre alti pomi fructiferi, un cires urias, mai mare in varsta decat mine, cu fructe mari si pulpa tare si bogata. Pe el il chema "Pietrosul" si ciresele erau, evident, pietroase. Ajunsesera la maturitate si unele deja incepusera sa dea in grena inchis, semn de coacere maxima si de cules, inainte de a se strica in pom.Era aproape de nucii din cealalalta parte a viei, cam la 300 de metri departare de casa. Si m-am dus sa mananc si sa culeg pentru dulceata ori gemul pe care mama spunea ca vrea sa le prepare. Mergeam pe cararea de langa gardul lung, de hotar, din care nici nu se mai vedeau sarmele intinse de tata din cauza tulpinilor de pomi fructferi de toate soiurile, cu gandul departe si cu ochii dupa ciorile ce pareau ca planeaza in card tocmai spre ciresul preferat.De dincolo de gard aud un cantec popular fredonat cu voce joasa si dau de o parte frunzisul sa vad cine se invredniceste cu asa frumoasa melodie. Era una dintre vecine, mezina, de vreo 13- 14 ani, cu cateva flori de camp in mana. Era draguta, cu o basmaluta legata strengareste sub barbie, cu bluzica rasfranta aproape pana la brau si cu o fusta lunga, bogata in falduri, care parca o facea si mai subtire decat era si mai inaltuta. Am strigat-o si am chemat-o la gard...
Incantata ca o invit sa ma ajute la cules de pietroase, s-a strecurat abila printre sarmele si crengile indepartate cu greutate de mine. I-am vazut sanii micuti cum navaleau peste bluzica subtire gata sa scape din stransoare si obrajii rosindu-se de efort si pozitia incomoda. Am trecut cu privirea peste trupul mladios ce se indrepta cu vioiciune si i-am tras basmaluta aninata de o crenguta, dupa care am facut intrecere la fuga pana la "Pietrosul" care ne astepta bland, cu crengile de pe poale incarcate de rod aplecate aproape pana la pamant.Ne-am tras sufletul si ne-am urcat in pom cu strigate de invingatori si rasete in valuri din nu stiu care motive. Am mancat cirese mai multe decat au trebuit sa umple doua cosulete, am cantat si spus glume, dupa care am coborat putin obositi sa ne odihnim. Era iarba verde, bogata intre nuci, umbra deasa racoroasa si o priveliste de basm pe toata valea pana unde se intindea gradina la al carei capat trecea firav un paraias flancat de trestii si rogoz.Stateam intinsi pe spate, cu mainile sub cap, incercand sa numaram nucile micute de pe ramurile ce pareau ca se impreuna cu cerul de un albastru adanc si atat de senin, incat parea a fi o bolta imensa de azur ce acopera intreaga lume. Am intors capul spre ea pentru a-i spune ceva...Ce tablou ! Buzele carnoase si rosii precum ciresele, intredeschise ca intr-o admiratie sublima. Sanii micuti intepau cu forta bluza rasfranta larg, lasand a se vedea rotunjimile aproape sferice cu pielea bronzata ca intregu-i trup atat de subtire si de fragil. Narile dilatate inspirau cu nesat aerul curat si parfumat de intreaga vegetatie in floare. Ochii inchisi, cu pleoapele atat de stranse incat genele capatasera un tremur usor si ritmic.Nu sarutasem niciodata aceasta fata si inca nu ma culcasem pana atunci cu vreo femeie...
Privind-o, am simtit un impuls caruia nu-i puteam opune rezistenta si care mi-a asezat mana, incet, pe soldurile ei subtiri, in formare, stranse de un cordon ce-i sutinea fusta lunga, acum mototolita sub acel trup nefiresc de placut si care-i lasase pulpele aproape goale...Tacuta, a intors incet capul spre mine, fara sa deschida ochii. M-am apropiat de chipul ei si am sarutat-o. Nu a opus rezistenta si mi s-a parut ca-mi raspunde la sarut. Am continuat sa o sarut pe gat, trecandu-mi celalalt brat pe sub umerii ei, pana am ajuns la acei sani care ma pusesera pe jar, mai pietrosi decat pietroasele mele coapte. Am simtit asezarea usoara a mainii ei peste umerii mei si apoi o caldura imensa ce-mi invada trupul.Am dat la iveala, timid dar curios si doritor, sfarcurile ce parca se intarisera si capatasera culoarea trandafirie a pietroaselor in parg. Le-am sarutat incet, parca cu evlavie, pe rand si mana-mi tremura usor si faceam eforturi sa o pot stapani. Am urmarit linia fina a soldurilor catre in jos si i-am mangaiat pulpele tari, dezvelind cu grija si ce mai ramasese acoperit de falduri. Le-a strans cu un geamat usor, abia auzit si nu mi-a lasat mana sa le desfaca...Continuand sa o sarut si incurajat fiind de raspunsurile ei la mangaieri, i-am desfacut cordonul si am desfasurat fusta bogata, lasand-o goala, moment in care m-a cuprins cu forta in brate si a soptit langa ureche "Nu, Nu, mi-e frica, dar as vrea...!"
Am trecut mana dreapta din nou intre pulpele-i stranse si cu stanga o apropiam in imbratisare sa o pot saruta. Erau saruturi scurte si repezi pe unde-mi permitea si ea imi luase capul in maini incercand, in joaca, cand sa ma indeparteze, cand sa ma apropie. A desfacut usor piciorele si mana mi-a patruns adanc si a simtit caldura trupului sau mai mult ca-n orice loc...Mi-am desfacut pantalonii si incercam sa-i trag de pe mine cand am auzit vocea fratelui meu care ma striga !Ma chema la masa...Fata s-a speriat, s-a tras cu indemanare de sub mine, si-a strans rapid fusta in jurul trupului, acolo in iarba, i-a legat cordonul si m-a sarutat inainte de a fugi sa se ascunda in via din apropiere. A fost, cred, cea mai amara mancare si nesuferita masa de pranz de care imi amintesc ca as fi avut parte in copilarie...

LEGEA MAJORARII PENSIILOR A AJUNS LA COTROCENI

LEGEA MAJORARII PENSIILOR A AJUNS LA COTROCENI
In cursul zilei de azi a ajuns la Palatul Cotroceni, pentru promulgare, Legea majorarii pensiilor, cea care a reusit sa dezlantuie interminabile dispute intre varfurile politicii romanesti. Nu mai este de noutate. Se stie ca a fost respinsa de Senat si aprobata, dupa cateva saptamani de negocieri intre PSD si PNL, in UNANIMITATE de deputatii prezenti in sedinta de lucru a Camerei Deputatilor. Se cunoaste foarte bine ca startul disputelor l-a dat, spre surpriza multor cetateni fideli presedintelui, chiar seful statului...PSD a avut initiativa legislativa si a reusit sa o introduca si sa o sustina fara probleme in Parlament. Deputatii au "discutat-o" si aprobat-o fara comentarii, in mai putin de UN MINUT, prezenti fiind deputati ai Puterii si ai Opozitiei...Seful Guvernului, premierul Tariceanu s-a angajat sa o respecte ca atare si sa ia masuri pentru aplicare, garantand ca exista resurse financiare suficiente in acest sens. Presedintele Basescu, inca inainte de a analiza complet tot ceea ce se refera la continutul acestei legi, la aceste resurse financiare, a declarat public ca Legea este o cacialma, aplicarea ei ar provoca "un colaps sistemului" si isi exprima rezerva fata de sansele ca aceasta lege sa fie aplicata. Drept urmare, pentru ca nu vrea sa fie "partas la inselarea oopiniei publice", cere Guvernului "sa spuna cinstit ce taxe va pune pentru ca aceasta lege sa poata fi aplicata, sau daca renunta la bugetul educatiei, la autostrazi..."Si pentru ca este de departe o "controversa" ce redeschide "razboiul palatelor", Presedintele il ataca pe Premier cu afirmatia potrivit careia aceasta lege nu este liberala ci este "de stanga" !Replica premierului a venit destul de repde si de taioasa la adresa presedintelui : "Majorarea pensiilor nu este o măsură de stânga. Cred că este cea mai mare inepţie pe care am putut să o aud în ultima vreme. Ce aţi vrea să facă un guvern liberal? Patru ani cât stă la guvernare să nu majoreze pensiile ca să nu fie cumva acuzat că ia măsuri de stânga? Este cea mai mare stupizenie care poate fi spusă în legătură cu politicile pe care orice Guvern trebuie să le aibă în vedere...!"
Cert este urmatorul aspect :Legea pensiilor, va intra in vigoare de la 1 septembrie pentru agricultori si de la 1 ianuarie 2008 pentru celelalte categorii, daca este promulgata de presedinte. Altfel, sesiune extraordinara parlamentara pentru revederea si realcatuirea legii cu respectarea "amendamentelor" presedintelui si apoi dezbatere-vot-promulgare. Ceea ce nu va conveni politicienilor si va provoca multe atacuri de cord in randul pensionarilor... Va fi promulgata ?! Personal am convingerea ca DA ! Presedintele Basescu are un ceva contra premierului, a Guvernului, dar nu si impotriva pensionarilor. Domnia sa a declarat imediat dupa castigarea alegerilor ca va face tot posibilul "sa scoata romanii din saracie". Adevarat ca afirmatia continea si numele premierului Tariceanu, adica angajamentul se facea in numele Aliantei DA... Presedintele Basescu mai are ceva de impartit si cu "cei 322" care au votat suspendarea domniei sale din functie si acum au votat legea pensiilor, dar nu si cu cea mai saraca categorie sociala din tara...Este posibil ca presedintele Basescu sa mai aiba ceva de impartit si cu o parte a PSD care-l sustine pe Mircea Geoana, presedintele de partid care a venit cu aceasta initiativa legislativa. A nu se intelege ca nu este prieten si nu agreaza pozitia de o anumita factura politica interna de partid a "grupului de la Cluj" condus de Ioan Rus, fost ministru de Interne si actual opozant din umbra al liderului Mircea Geoana. Amintiti-va numai de afirmatiile dlor. Vasile Dancu, Ioan Rus şi Vasile Puscas, exponentii "Grupului de la Cluj" al PSD, politicieni de "dialog", spre deosebire de conducerea actuala a PSD !Presedintele Basescu nu poate risca, prin nepromulgarea legii, sa piarda votul milioanelor de pensionari. Cu atat mai mult cu cat, declaratiile sale publice din ultimele trei zile nu au fost, sub nicio forma, pe placul acestora ! In plus, adevarul este ca presedintele Basescu este convins ca sunt suficiente resurse financiare care sa faca legea perfect aplicabila. Are destule posibilitati de informare...
Problema majora a presedintelui a fost de "orgoliu ranit". De regret ca nu domnia sa este cel care s-a zbatut pe fata pentru majorarea pensiilor. NU a avut aceasta initiativa si nici nu i-a pasat vreodata de soarta acestor oameni batrani, bolnavi si fara mijloace financiare suficiente care sa le asigure un trai cat de cat decent. Cadea bine in fata "poporului" care a respins demiterea sa din functie...Problema este ca acest Guvern pe care a dorit atat de mult si de deschis sa-l demita, sta pe picioare si castiga teren. Castiga increderea cetatenilor Romaniei. Atat de minoritar ca sprijin politic si atat de sustinut in demersurile sale majore de aproape toate partidele. Iar in aceasta lege, chiar si de PD !Problema este ca aceasta lege da castig de cauza PNL si liderului sau, premierul Tariceanu, dar si PSD, partidul initiator al procedurilor de suspendare a presedintelui, banuit de intelegere secreta cu PNL, precum si acelor 322 de parlamentari care au obtinut suspendarea !Si toate aceste "probleme", adunate la un loc, indeparteaza cate putin de simpatia electoratului atat PD si atasul sau intamplator si neinspirat, PLD, cat si presedintele "jucator" intrat in "elita" intelectualilor in aceasta vara fierbinte ! Presedintele pare ca nu vede ca din aceste aproape sase milioane de pensionari, o buna parte poate ca nici nu mai apuca sa numere in mana pensia majorata ! Nu intelege ca o parte din ei isi pun problema zilelor sau lunilor de supravietuire ?! Se pare ca nu ! Si nu este singura problema a Romaniei pe care presedintele o ignora ori o trateaza cu superficialitate sau o uita, pur si simplu. Gandirea domniei sale este canalizata spre al doilea mandat si faurirea partidului unic, prezidential, care sa-i ofere un premier si un Guvern docil si, daca se poate, un Parlament care sa-l primeasca in aplauze si urale cand se prezinta in plenul Camerelor reunite pentru a-si expune cele mai originale obiective de politica interna si externa...

ASCENSORUL CU PROGRAM !

Imi amintesc de vara anului 1974...Intr-o seara calduroasa, am mers la un restaurant cochet de prin centrul capitalei, "Trocadero", unde imi placea sa fiu servit de fetite ce faceau practica de ospatar acolo. Am asteptat, dupa cina, ca domnisoara sa-si termine programul, plimbandu-ma in apropiere de Universitate si numarand trecatorii intarziati...."Domnisoara" practicanta, spre surpriza mea, nu a dat curs invitatiei ce i-am facut si mi-a propus o alta varianta de distractie, cum a numit-o ea si pe care am aceptat-o cu o curiozitate fireasca si cu destul entuziasm. Am mers pe Calea Dorobanti, dincolo de restaurantul "Perla", aproape de un liceu mare si vechi al carui nume imi scapa, peste drum de o biserica veche si frumoasa ce a ramas mica intre blocurile construite in jurul sau. Am intrat pe scara unuia din aceste blocuri cu opt sau zece etaje. Nu mai fusesem niciodata in zona respectiva. Fata imi povestea ca este partea cea mai curata si eleganta, dat fiind ca pe acolo treceau coloanele oficiale, iar o matusa plecata in concediu locuieste la etajul cinci pe scara respectiva.Am urcat in ASCENSOR si am dat comanda la etajul cinci. Nici nu a plecat bine jucaria de pe loc si domnisoara m-a imbratisat patimas, m-a sarutat si m-a impins apoi puternic cu o mana in piept de am crezut ca trec prin oglinda din peretele liftului ! Foarte sigura in comportamentul neasteptat si in gesturi, in doi timpi si trei miscari a ramas doar in niste chilotei tetra de m-a lasat "cu gura cascata" ! Nu de frumusetea corpului pe care-l mai vazusem gol in alte imprejurari si care era de nota zece, cat de surpriza de a o vedea goala in lift...Pana sa reuseasca a ma lamuri ca nu sunt "probleme", liftul s-a oprit pe nepusa masa undeva la etajul trei ori, mai degraba, intre acesta si urmatorul...
Eu, oarecum speriat si temator...Ea, pantera !Eu, pudic...Ea, si-a scos chiloteii, m-a lovit usor peste obraz cu ei si mi-a soptit gingas : "avem o jumatate de ora, nu te speria !"Eu, indoielnic, lipsit de initiativa...Ea, hotarata si cu ochii in flacari, imi spune repezit : "Nu fi prost, vremea trece ! Ti-am spus cat e programat !"Eu, in genul unui robot, am inteles cu greu si am trecut la "program" din ce in ce mai bine si mai relaxat, economisind timpul in sensul de a-l folosi la maxim de randament. Si a iesit binisor, pana la urma...Exact cand a terminat sa-si traga bluzita peste sanii linistiti dupa tumultul actiunilor de lupta "in picioare" si "in genunchi" si a aruncat cu dexteritate chiloteii in posetuta, liftul a pornit ca la comanda si s-a oprit la etajul cinci. Mi-a zis sa coboram pe scari !_ Pai, matusa ?!- O, nu ! Mergem jos, luam liftul din nou, tot pe ala cu oglinda si repetam ce te-am invatat la prima cursa. Numai de jos pot sa-l programez, nu intelegi ?Adevarat ca nu l-am prins imediat dar, spre norocul meu ca am avut timp sa-mi trag sufletul si sa ma refac psihic si putin fizic, am reusit sa ne urcam in ASCENSOR dupa doua runde de asteptare...Mai erau doua cupluri care cunosteau smecheria. Fetele in cauza, aveam sa aflu mai tarziu, erau colege ale domnisoarei practicante la "Trocadero"...
"Repetitia" a fost mai reusita decat prestatia din "premiera", gratie invatamintelor insusite constiincios si cunoasterii adevarului despre stationarea liftului. Partenera mea parca se nascuse in lift ori facuse practica indelungata in acest mijloc de locomotie. Nu stiu cum si de ce, dar ea se simtea grozav de bine si adopta pozitii extraordinar de antrenante si adaptate la acel spatiu limitat si lipsit de mobilier ajutator, aspect care ma facea sa ma simt oarecum in siguranta, sa uit unde ma aflu si sa neglijez posibile pericole la care ne expuneam in orice moment.Ea era pregatita. Chiar si in geanta avea materiala de igiena de prima necesitate pe care le folosea fara jena si fara sa observe cat de neplacute imi erau aceste momente...Au trecut atatia ani in care am cautat de cateva ori, recunosc, un alt lift cu asemenea "defect". Nu am gasit niciodata si nici nu am descoperit smecheria folosita de domnisoara in cauza. Iar ea, niciodata nu a fost de acord sa-mi descrie mecanismul ca atare, mai ales ca foarte curand dupa acest eveniment am parasit-o. Devenise prea vulgara...Oricum, nici acel ASCENSOR nu l-am mai incercat vreodata...

ROOME-SERVICE LA "POSTAVARUL"

- Alo ! Camera 204 ?- Da, va rog !- Domnul...?_ Da, domnita, eu am ocupat camera...- Va cauta Bucurestiul ! Aveti legatura...- Multumesc, domnita draga...! Cu sunetul placut, melodios si cu accentele deosebit de amabile ale vocii inca in urechi, am vorbit cu seful din capitala, incercand sa realizez porteretul-robot al centralistei. Daca stiam ca ma va ma suna de vreo trei-patru ori in ziua aceea, nici nu ma mai osteneam....Eram in Brasov de cateva zile si asteptam momentul in care trebuia sa prezint un proiect la una din marile uzine din aceasta urbe minunata, proiect la care mai adaugam unle schite si modificari. Preferasem sa lucrez la hotel pentru ca aveam nevoie de liniste si timp. Am auzit acea voce placuta de multe ori in trei zile, mai ales ca doream sa vorbesc si cu prietenii si trebuia sa fac comanda pentru fiecare convorbire in parte. Recunosc ca era deosebita si incepusem sa fac schimb de amabilitati cu centralista ce se dovedea foarte receptiva si, in acelasi timp, operativa pe linie de serviciu...
Problemele de serviciu s-au prelungit pentru inca doua saptamani. Am solicitat la receptia hotelului aceeasi camera linistita situata pe un culoar secundar, ferita de zgomotele noptii si de aglomeratia spontana din primele ore ale serilor pe holul central lung cat un coridor de puscarie...In ziua aceea nu am mai auzit vocea. Ori nu m-a sunat nimeni si nici eu nu am avut nevoie de vreo legatura. In schimb, dupa asfintitul soarelui, tocmai dupa ce venisem de la eleganta si bine aprovizionata crama situata la subsol si ma pregateam sa fac un dush, soneria sa m-a facut sa tresar si am dus receptorul cu mare graba la ureche. :- Alo ! Camera 204 ? Nu ma cauta Bucurestiul ci chiar centralista pentru a-mi spune ca mi-a completat fisa de cheltuieli si am cutare suma de plata pana in ziua de...I-am multumit si am facut o comanda pentru Caracal. N-am apucat sa intru la baie ca legatura era realizata. Dupa convorbire am sunat-o sa-i spun ca am terminat. Era si nu era aceeasi voce ! Si am indraznit sa intreb daca s-a schimbat tura, inainte de a face vreo gluma ori sa transmit un compliment. A inceput sa rada si a glumit ea prima afirmand ca as avea nevoie de o centrala cu centralista cu tot la cate convorbiri port zilnic...Replica mea a fost o invitatie directa de care am si uitat imediat. Ca doar nu era sa memorez toate glumele. Cred ca am zis ceva de genul : - "O, aveti dreptate, domnita draga, nu va mutati la mine pentru perioada cat beneficiez de serviciile hotelului ?!"
Am mai lucrat ceva si incercam sa adorm chinuit de caldura acelei veri ce pusese stapanire pe oras mai abitir ca la campie. Sa tot fi fost ora 2,00. Cand credeam ca am atzipit, o bataie usoara in usa ma convinge ca inca eram treaz. Nu am intrebat cine este, cum se obisnuieste, ci am mers la usa si am deschis-o. In cadrul usii, in semiintunericul de pe hol, o doamna zambitoare imbracata in halat bleu cu ecuson se inclina usor si murmura numai pentru mine cu voce soptita: "Room-service", domnule, pentru dumneavoastra ! "Nedumerit ori somnoros exclam si eu tot in soapta, tinand usa deschisa: "Dar nu am comandat nimic la "Room-Service", domnita !"- Vai, ati uitat ?! Centrala nu am putut s-o aduc dar am venit eu si am stabilit legatura "pe direct" la camera dumneavoastra !"...I-am facut loc sa treaca cu o mutra ce a facut-o sa rada, am privit in lungul holului, am inchis si incuiat usa si am invitat-o sa ia loc si sa se explice.Bruneta la 1,60-1,65, supla, cu parul usor ondulat si lasat sa-i cada pana pe umeri, cu un nasture la halat descheiat la peste o palma de genunchi si un altul la pieptu-i generos si fara sutien, cu zambet fermecator si oarecum intimidata, doamna a ridicat usor sprancenele a nemultumire ori nedumerire si, cu o voce parca din rai coborata, a ingaimat o scuza si s-a intors spre usa.Am sarit cu exagerare spre usa pe care stiam ca am incuiat-o si am apucat-o de mana, pana sa o puna pe clanta. Am incercat sa insailez incet ceva a scuza dar, degetul aratator al mainii ei micute s-a asezat gratios pe buzele mele si ochii i-au stralucit ironic, stapani pe situatie...
...Am realizat ca sunt in slip, am privit-o cu inteles si mi-a facut semn sa trec peste asta, in timp ce si-a pus mainile pe capetele cordonului si a ridicat din sprancene a invitatie. Avea sprancene frumoase si nefiresc de mobile care parca vorbeau si vorbirea lor era insotita si intarita permanent de ochii-i negri si vioi plini de stralucire si intelesuri. Am apucat mainile ei micute si le-am departat usor, putin cate putin. Odata cordonul desfacut, halatul s-a deschis cu incetineala si mi-a oferit o priveliste apetisanta. Un corp sculptat, gol-golut, bronzat uniform si placut, cu forme fara cusur la care am retinut miscarea ritmica a pieptului surprinzator de ridicat in lipsa sutienului...Cat a fost in tura de noapte, intre 2,00 si 4,00, aceasta faptura deosebita m-a onorat cu prezenta si mi-a oferit clipe unice. In saptamana urmatoare, cate zile am mai ramas acolo, a venit inca de la 19,00. Ne plimbam prin Parcul Central pana la Casa Armatei, urcam usor pe str 7 Noiembrie pana la Biserica Neagra, ne intorceam pe M.Sadoveanu si bdul. Republicii si intram satisfacuti la restaurantul "Postavarul" pentru o cina usoara, dupa care se daruia cu aceeasi placere careia nu stiu daca i-am facut fata intotdeauna.Ne-am mai intalnit de cateva ori in urmatorii doi-trei ani, dupa care au intervenit alte evenimente in vietile noastre care ne-au departat. Au ramas doar amintirile...

PRESEDINTELE SI INTELECTUALITATEA

De prin clasele primare am inteles ori credeam ca inteleg dorinta parintilor de ma vedea intelectual. Si mult timp de atunci, ideea aceasta m-a urmarit, sub diferite aspecte, pana cand am intrat in randul intelectualilor.In sensul ca eram un OM INZESTRAT CU INTELIGENTA.Si nu de putine ori mi s-a spus ca sunt un "baiat inteligent", adica destept ori ager la minte. Probabil ca si din acest motiv a aparut fotografia mea la panoul de onoare pe vremea in care eram elev in clasa a cincea !Mai apoi, am devenit si mai intelectual, daca imi permiteti sa ma exprim in acest fel, deoarece am fost catalogat in anumite evidente ca fiind INTELECTUAL. Adica, faceam parte din acea clasa sociala formata din oameni care-si asigurau existenta prin propria lor munca intelectuala si care, de cand ma stiu era numita INTELECTUALITATE.Si eram mandru ca visul parintilor s-a realizat si sunt si eu un INTELECTUAL precum si tatal meu a fost, chiar daca din acest motiv am avut deosebit de multe necazuri in viata. In primul rand, nu am fost admis la examenul de admitere in liceu ! Erau prea putine locuri pentru cei ce proveneau din aceasta categorie sociala si ele au fost ocupate din oficiu de odraslele activistilor de partid, ale primilor inscrisi in CAP, ale cadrelor de securitate si militie...Si multe alte necazuri pe care nu are sens sa le mai insir acum. A trecut vremea lor...

Adica, speram pana nu de mult ca a trecut vremea necazurilor cauzate de provenienta din aceasta clasa a intelectualilor.Dupa evenimentele din decembrie '89 m-am bucurat ca am scapat de obsesie, ca am drumul liber ca al pasarii in zbor si ca ma pot manifesta plenar potrivit COMPETENTELOR PROFESIONALE REALE.Dar, din nefericire, visul frumos a tinut prea putin. Pana a intervenit INTELECTUALITATEA in jocurile politice si s-a pus, la un moment dat, problema formarii unui guvern de TEHNOCRATI pentru Romania. In asemenea imprejurari a inceput sa se vorbeasca iar de INTELECTUALI, atata doar ca de data asta lumea se referea numai la tehnocrati, ca si cand numai acestia ar fi fost intelectuali ! N-a durat nici problema asta prea mult intr-o Romanie aflata in cautarea drumurilor europene si transatlantice si a venit momentul in care presedintele Basescu a "clarificat" pentru totdeauna (Doamne fereste !) dilema referitaoare la intelectualitate. Ca un raspuns venit din strafundurile constiintei intelectuale, au venit in cateva randuri reprezenatnti ai INTELECTUALITATII sa-l sprijine pe dl. Basescu in momente in care chiar functia domniei sale era pusa in dezbatere publica.Si, pentru ca "intelectualul la intelectual trage" domnul presedinte a adunat de la inceput un buchet de mandri intelectuali care sa-i fie consilieri. Nu stiu daca mai este vreunul de prin vremea aceea in functie, poate ca doamna Saftoiu a fost ultimul plecat de la Cotroceni...si daca nu a mai gasit, se pare, alti intelectuali de talia dlui. Andrei Plesu, a preferat sa plece la resedinta de vara de la Neptun cu cateva zeci de intelectuali care mai de care INTELECTUAL, inclusiv dl. Plesu, pentru a-i avea aproape si ai consulta prieteneste cu privire la principalele si arzatoarele probleme de politica interna si externa ale Romaniei !

Nu m-ar deranja prea mult ca sunt intr-un concediu prelungit la malul marii si nici ca sunt platiti (presupun !) din bani publici, adica si din ai mei.Ma deranjeaza ca nu-l inspira pe dl. presedinte Basescu mai mult decat o faceau pe vremuri intelectualii dlui. Nicolae Ceausescu cazati la Neptun !Suparat si iritat de aceasta situatie, mi-am pus intrebarea de ce dl. Plesu ori dl. Patapievici sau "parintele" istoriei condamnarii comunismului din Romania, dl. Tismaneanu, sunt socotiti intelectuali si eu nu mai sunt socotind ca facand parte din aceasta categorie sociala ! Pentru ca, orice ati spune, se vede cu ochiul liber ca dl. Basescu si alti cativa politicieni "de marca", vad clasa intelectualitatii numai din perspectiva provenientei acestor oameni de prin teatru, literatura, sociologie, istorie si chiar politica !Adica, dupa unele opinii, numai oamenii cu studii de specialitate din domeniul culturii au ramas INTELECTUALI...CARE POT SCRIE FRUMOS, CHIAR DESPRE DOMNIA SA DACA SE POATE ! Sa scrie in genul acela..."mandra corabia...mester carmaciul" sau "...Partidul...Romania..."! Restul de studiosi si lucratori in domeniul tehnicii, al stiintei ori cercetarii si altele, NU MAI SUNT INTELECTUALI !

Ei, da, acum sa intelegeti de ce o parte din ziaristi (de la anumite trusturi de presa !) nu au fost invitati sa mearga impreuna cu delegatia condusa zilele trecute de Presedintele Basescu la Bruxelles. Pentru ca nu erau intelectuali !Dupa trecerea pragului "suspendarii", presedintele a hotarat sa se inconjoare numai de intelectuali. Nici medicii nu sunt intelectuali. Presedintii si premierii romani se opereaza in strainatate ! Nici inginerii nu sunt intelectuali, precum nici profesorii sau farmacistii, economistii ori juristii.Cel putin, bine ca nici barmanii si ospatarii nu mai sunt intelectuali. Altfel, in loc de Neptun, presedintele alegea pentru o vara fierbinte, Golden Blitz...

PRESEDINTELE SI PAPARUDELE NE SALVEAZA DE SECETA !?

Seceta, ca orice fenomen ce nu tine absolut de vointa omului,se manifesta cu forta in Europa zilelor noastre, atacand cu putere o parte din teritoriul romanesc. Si nu s-a instalat de ieri ori de azi. Ea se manifesta inca de la inceputul anului sau, mai bine spus, din toamna anului trecut !...Acum doi ani, daca-mi aduc aminte bine, Franta era ravasita de seceta si efectele ei. Mureau oameni cu zecile si sutele, fara sa mai adaugam consecintele nefaste asupra agriculturii...Acum un an ardeau padurile prin Spania pe sute de hectare si puneau in pericol animale, oameni, case si o sumedenie de bunuri materiale...Anul acesta parca toata Europa se zvarcoleste in arsita si se produc incendii de proportii in Italia, distrugatoare, ucigatoare, in timp ce grecii sau turcii nu mai au odihna in lupta cu seceta locala...
Si peste tot, oamenii au discutat, au ales o solutie ori alta si au purces operativ la punerea in practica a celor mai eficiente masuri de diminuare a efectelor secetei si ajutorarii cetatenilor celor mai vitregiti de soarta. Fara sa socoteasca evenimentul natural un motiv de disputa politica ! Fara sa se foloseasca de seceta pentru a castiga in vreun fel electoratul, pentru a-si consolida imaginea politica terfelita prin alte actiuni nereusite...La noi, ca de obicei, se procedeaza altfel decat in restul lumii.Se vorbeste mult, se discuta in toate institutiile statului, in toate forumurile, se dau indicatii ori ordine,se intocmesc planuri de actiune ori de lupta dar, pe baricade, aproape nimeni !Sunt aproape doua luni de cand Prea fericitul Teoctist a trecut la rugaciuni spre Domnul pentru a ne da ploaie. Si, urmandu-i exemplul, in mai multe parohii prin tara s-a trecut la asemnea tipicuri ortodoxe care, spre uimirea ori recunostinta multor oameni, au avut rezultat foarte bun : au inceput ploile ! Si ploua zilnic de atunci, noaptea sau ziua, mai putin ori mai mult, cu grindina sau nu, cu tunete puternice si cu furtuni de genul tornadelor. Acolo unde s-au ignorat rugaciunile, nu ploua. Este seceta deplina si mor animale si seaca rauri, raman fantanile fara apa si plantele se ofilesc si mor...Acum vreo luna-doua trecea insusi premierul Tariceanu prin Olt si Dolj, cu riscurile create de un elicopter cu o stare tehnica necorespunzatoare si de atunci tot aud ca se misca, creaza comandamente si planuri de actiune, da dispozitii primarilor si prefectilor iar MAI este in alerta totala. Au mai discutat si parlamentarii printre picaturi si cativa lideri politici si-au dat cu presupusul, au aprobat sau au respins unele initiative si...cam atat !
In aceste conditii, dupa cateva plimbari prin lume si luari de cuvant nebagate in seama ori incercari de impaciuire care au stricat si bruma de relatii omenesti intre state, presedintele Basescu a gasit de cuviinta sa analizeze fenomenul secetei si activitatea Guvernului pentru a interveni apoi hotarat inspre salvarea natiei de pericolul infometarii ce bate la usa...Din racoarea oferita de frumoasa statiune Neptun ori din baile racoroase ale "Impuscatului" a constatat ca Guvernul Tariceanu 2 priveste cu seninatate condamnabila canicula si seceta instaurata in Romania ! Chiar daca nici nu a sesizat ca in multe zone ploua. Si ploaia face victime precum si seceta...Si dupa ce analizeaza cu inalt discernamant ceea ce s-a facut pana acum, constata ca masurile aplicate sunt cel putin RIDICOLE ! Bunaoara, cisternele care duc apa la oameni si animale sunt un MOFT care nu rezolva problema de fond. De acord ca nu o rezolva, dara sa lasam oamenii sa moara de sete ?!A pus oamenii la treaba. La sapat si la forat. Fara sa intrebe si geologii ori alti specialisti daca, in conditii de seceta prelungita, panza de apa freatica ramane la aceeasi adancime. Si fara sa stie ca nitratii au poluat panza freatica pe zone intinse. Si s- sapat si s-a dat de pamant arid si piatra seaca !Cere programe de exploatare a lacurilor, de producere a energiei electrice, cere de toate de parca pana la domnia sa NIMIC NU S-A FACUT si parca aceste programe ar fi puse in aplicare in cateva zile si inlatura efectele secetei ce bantuie de peste OPT luni prin tara !Doar in problema ce poate aparea la Cernavoda peste doua-trei luni se pare ca presedintele are viziuni comune cu restul lumii...
In rest, "apa de ploaie" ori "vorbe goale" dupa vorba romanului analist din nastere !Pentru ca seceta s-a instalat din timpul toamnei trecute, foarte saraca in precipitatii si a iernii transformata in primavara inainte de a se instala. Adica, pe timpul in care presedintele Basescu era mai puternic decat dupa suspendarea din functie si PD era la guvernare in "sfanta" Alianta DA cu PNL. Pe timpul in care ministrul Flutur vedea mai mult zborul "binefacator" catre PLD decat lipsa sistemelor de irigatie din intinsurile despre care, candva, se spunea ca sunt "granarul Europei". Pe timpul in care, majoritatea celor care critica Guvernul pentru lipsa de implicare in problema secetei, erau la putere ! Iar acest Guvern este doar de vreo doua luni...Se pare ca fara PAPARUDE si indicatiile pretioase ale presedintelui nu se poate trece peste necazurile provocate de canicula si seceta ! Si, daca paparudele inca nu au aparut in scena, presedintele s-a sesizat din oficiu si intervine autoritar, chemand premierul la ordin, cerandu-i raport de activitate in CSAT si acuzand Guvernul de incompetenta. Un Guvern care, potrivit vestilor din teritoriu, este in actiune de mai mult timp. Iar o mare parte a vestilor sunt date de lideri locali ai PD ori de prefecti fosti ori actuali oameni politici ai PD.Cu alte cuvinte, pana si seceta poate fi manipulata in scopuri politice...
(Va recomand "Seceta, noul subiect în razboiul dintre palate "/ "Jurnalul National" si "Basescu si Tariceanu se contrazic si pe seceta""/ "Evenimentul Zilei" de joi, 28 iunie 2007. Accesati titlurile !)

CE POT STI FOTOLIILE !

...Ai vazut ce mobila grozava era in magazinul acela in care nu stiai ca este mobila din strainatate facuta cu lemn din Romania fara ca noi sa stim ca ei stiau secretul acesta pe care altii nu-l stiau si erau pusi sa stie ca sa informeze pe cei care nu stiau sigur ceea ce comerciantii stiau ?!Uite, stii, chestia asta imi aminteste de multe fotolii ce suporta fara sa stie oameni care chiar nu stiu de ce ei stau pe acele fotolii despre care nu stiu ca ele stiu ca ei nu stiu pe ce lume traiesc....Si, dupa cum stii sau presupun ca stii ca nu se poate sa nu stii, multe din ele sunt ocupate de politicieni care au impresia ca ei stiu si lucruri despre care noi nu stim, fara sa stie ca noi stim ca ei nu stiu nimic si stim ca nu stiu ca cei care i-au votat nu stiau ca ei nu stiu pe ce lume traiesc....Si mai sunt ocupate adeseori de unii inspectori de resurse umane care au impresia ca stiu totul despre oamenii din fata lor care nu stiu ca ei stiu datele din dosar si cred ca stiu doar sa intrebe ce stiu ei despre meseria pe care inspectorii stiu ca stii sa o faci si stiind asta se fac ca nu stiu ca tu stii ceva si vor sa stie daca stii cum merge treaba si stii ce suma stii sa dai ca sa stie si ei ca tu stii ca esti incadrat daca stii sa o dai.......Si mai stiu si oameni care stiu ca tu, ziarista, stii ce ei nu stiu si vor sa stie si stiu ca pot veni fara sa stii ca ei stiu sa intre unde tu nu stii ce stiu ei sa faca si fara sa stii le dai si ei stiu ca tu nu stii ca ce stii nu le-ai da dar, ce nu stii chiar nu le dai ca stii sigura ca nu stii ce nu stii si stii ca ce nu stii nu ai cum sa stii...chiar daca ei te fac sa stii ce n-ai stiut...Ca sunt "acoperiti" sau "infiltrati"...!

"NU" sau "DA" NE COMPLICA VIATA !

Nu, nu spun NU, pentru ca imi place. Chiar si jongleria in sine cu acest cuvant NU care adeseori este plin de DA, imi place. Poate si din cauza ca acest NU nu se aude in acele momente unice de unire spirutuala din fata sfantului altar. Putinele exceptii, confirma regula......Imi amintesc de acest cuvant inselator in multe situatii si chiar il folosesc adeseori cu destul succes. In sucitul mintilor. Si mie mi-a sucit cineva mintea odata incat nu mai stiam cand este "nu" si cand este "da", pana sa imi dau seama ca acel "nu" era atat de adevarat si sincer "da"...Pai da, pentru ca incepuse cu "nu, nu se poate", "intelege", "nu-i permis", "nu, nu, fii cuminte"...atata doar ca la aceasta ultima expresie eu nu am vazut nici virgula si nici punct pentru ca...era mult mai mult decat simplu semn de punctuatie si am inteles, ca orice muritor doritor, ca nu este cazul sa mai fiu cuminte...Era mai mult decat un simplu da, era mai mult decat o invitatie...Era un indemn direct la actiune, la a nu fi cuminte !Si atat de bine a prins greseala asta de interpretare, ca si dupa finalizarea actiunii ce paruse ca nu este permisa printru-un "da" spus cu gura deschisa, auzeam un permanent "nu, nu...nu" susurat printre buzele nesatule din ce in ce mai rar si fara viata si atat de incitant...Atat de incitant si real incat "nu" a continuat sa se auda usor, soptit dragastos si imperativ in expresie completa "nu, nu inceta, te rog" !Si, in cazul acesta nu ma credeti ca "nu" poate fi atat de usor de confundat cu "da" ?! Chiar se poate desfiinta NU in favoarea lui DA sau invers, DA in favoarea lui NU pentru ca nu avem nevoie de cuvintul DA sau NU...In atat de multe situatii si scapam de complicatii !

CU GANDUL LA ZIUA DE MAINE...

...Si mie mi-au placut sedintele (!) si parca imi amintesc de tovarasul acesta Grigore cand ne convoca ba la sedinta de partid, ba la sedinta de lucru, ba la sedinta de instructaj pe nu stiu ce linie si, uite asa, nea Grigore al meu o tinea din sedinta in sedinta pana se termina ziua de lucru...Ba, mai avea obiceiul naiba ca la finalul zilei sa ne pomenim cu el pentru o "minuta", adica o sedinta operativa ca sa punem la punct detaliile pentru ziua urmatoare....Detalii de munca, de planificarea si organizarea muncii, bineinteles...Adevarat ca, destul de rar, la plecare, dupa ce paraseam bucurosi sediul institutiei, ne lovea in moalele capului cu expresia ;" bai, tovarasi, va convoc acusica la o operativa, ca e in drum aproape, colea...". Sa inghetam si alta nu ! Puteai zice ceva ? ! Era sef pe linie de serviciu si era si secretar de organizatie de baza...Pe urma ne-am obisnuit, ca sedinta "din drum" era la o carciumioara cu cei mai gustosi mici din urbea de provincie si cel mai delicios mujdei de usturoi...Atata doar ca pana goleam si cate o sticla de bere, nea Grigore al nostru ( aici nu-i mai ziceam "Toasu" Grigore !) ne tinea un curs de etica si echitate comunista mai dihai ca la conferinta de partid. Treceam si peste asta pentru ca la final el achita nota de plata...Da, era cumsecade "toasu" Grigore, ca stia ca nu prea avem noi iar el avea un salariu mai bunicel, de activist, deh !...Am trecut revolutia cu bine si la o carciumioara la sosea, se plangea un tinerel din partidele astea aparute ca ciupercile dupa ploaie de presedintele de la ei care le impunea sa i se adreseze cu DOMNULE lider de partid...! Din una in alta, am aflat ca acest "domn lider" se numeste Grigore si este si investitor principal la societatea in care lucra amicul...Din vorba in vorba mi-a spus ca societatea va da faliment...Pentru ca domnul lider este preocupat de sedinte...De analiza, de lucru, de bilant, de deschidere de cont, de inchidere de sezon, de protocol, de partid cu aripa tanara, de partid in vederea fuziunii, de birou sau delegatie permanenta....si de toate alea, ca se intind aste sedinte pana pe la miezul noptii si a doua zi se incepe de la ZERO ca secretara nu a inregistrat toate discutiile si nu se mai stia ce s-a hotarat...Intr-un moment de respiro, domnul Grigore a reusit sa le explice ca nu-i este teama de faliment, pentru ca-l declarase deja si se inscrie in alt partid unde are sanse sa fie pe liste pentru un fotoliu de deputat...A tinut o sedinta de dare in primire a situatiei concretizata in bilant, dupa care a convocat alta de...racolare de noi membri pentru partidul in care intrase doar de o saptamana. Cu promisiuni certe pe care urma sa le pronunte intr-o sedinta a doua zi, largita, cu participarea sponsorilor oficiali si neoficiali....Si a a juns deputat domnul Grigore...L-am intalnit nu de mult, dupa ce coborase cu greu dintr-o limuzina neagra...Pus la patru ace, cu inca un ac la cravata si insotit de o gorila ce-i cara geanta diplomat, amabil dar foarte suparat..."Pai, cum de ce, domnule ? Alea sunt sedinte ?! Pentru o amarata de definitie la laptele de vaca te tine in discutii peste patru ore si pentru legea calului doua zile ? Pai cu ce e vaca mai prejos decat calul, domnule ?!""Aderare ?! Europa ?! Pai, cum domnule draga, ca au fost atatea sedinte pentru obtinerea privilegiilor si fixarea pensiilor ca nu am avut timp disponibil si pentru legile integrarii..."- Si cand vor fi discutate ?- Apai, nici-un bai, le incepem dupa vacanta parlamentara si daca nu le terminam pana la aderare le continuam si dupa....Pana la sfarsitul mandatului le dam gata si pe astea. Altfel, ce vrei domnule, sa ramanem someri ?!...Da, asta era grija ce-l framanta pe domnul Grigore zi si noapte, de nu mai incapea pe portiera limuzinei negre...Grija zilei de maine !Regret ca nu am putut, din motive umanitare, sa-i stric si mai rau ziua aceea. Trebuia sa-i povestesc despre Legea lustratiei. Ca trebuie sa apara. E musai, de la dom' presedinte Basescu !Chiar daca nea Grigore nu va fi un subiect interesant pentru lege, el fiind un om cumsecade si cu o functie prea mica in partidul acela condamnat de istoria Comisiei Tismaneanu. Adevarat ca a fost comandata de presedintele mai sus amintit dar, orice s-ar spune, tot istorie ramane...